De fiecare dată când încerc să povestesc despre un loc pe care l-am vizitat, mă găsesc frustrat de incapacitatea de a transmite cu acuratețe ce-am simțit.

Sigur, aș putea face un itinerariu, un jurnal la cald, dar ar fi nedrept de succint. Delta Dunării, de exemplu, te sufocă când realizezi că-n restul timpului respiri prea repede.

Am petrecut cinci zile într-o minune a naturii, iar câteva rânduri de blog sunt inutile.

https://www.instagram.com/p/BxKvTGGn_LB/

Ne-am obișnuit cu tehnologia și n-avem cale de întoarcere.

La sosire, descărcam în comuna Crișan barca de bagaje și realizam că avem prea multe lucruri. Laptopuri, telefoane, încărcătoare și adaptoare. Aparate foto, camere de filmat, boxe portabile, tot felul de dispozitive.

Mi s-a confirmat inutilitatea lor la prima plimbare prin canale. Încercam să arăt Delta Dunării prin Instastories, simțul ridicolului mi s-a deschis prin toți porii și m-am oprit.

https://www.instagram.com/p/BxFoetJn8sY/

Păsările, liniștea densă, caii sălbatici, sunetul șacalilor din timpul nopții, coșul de baschet din curte, nuferii, ospitalitatea ireproșabilă și mâncarea delicioasă de la Doi Căpitani, toate astea sunt lucruri care trebuie trăite. Obligatoriu.

https://www.instagram.com/p/BxOy_4MnYvx/

Uitați-vă pe hashtag-ul #TFB18 dacă vreți să vedeți fotografii făcute de cei 10 bloggeri care au vizitat Delta Dunării și încercați să mergeți acolo cândva. Măcar o dată.