Știu că nu te interesează jocurile pe calculator. Sunt o pierdere de timp. N-ai vreme de așa ceva, numai imaturii se joacă video games. Tu ai job și responsabilități și copii de crescut și mașini de dus la spălătorie și facturi de plătit. Știu. E absurd să te joci pe PC în vremuri ca astea.

Ca să nu te pierd din start, tu crezând că e un articol în care bat câmpii despre vreo poveste mistică cu orci și artefacte sau împușcături doar pentru că mișto desenată, află că jocul despre care urmează să-ți zic este un simulator al activităților obișnuite din viața oricărei persoane.

Mănânci, bei. Te culci, te trezești. Te întristezi sau ai conștiința împăcată. Obosești și îți pierzi speranța, apoi citești o carte, fumezi o țigară și îți amintești că totul va fi ok.

De ce a meritat să fie făcut joc pe PC? Pentru contextul dat:

Izbucnește un război în care tot sistemul e căzut. Rămâne doar legea străzii și a celui mai puternic, plus umanitatea. Fiecare e pe cont propriu, în ruinele unui oraș distrus de bombe și de un război în desfășurare.

Ai mâncare și acoperiș deasupra capului? Știi să te ascunzi și te poți apăra? Bravo și la mulți ani. Nu? Salut, prietene, ești mâncat de ăia mai mari.

Ziua încerci să-ți faci un cămin dintr-o casă distrusă și părăsită, noaptea umbli pe străzi ca să cauți medicamente, apă, unelte, mâncare sau arme.

Dacă vrei, dacă poți și dacă ai cu ce. Pentru că în timpul zilei obosești, ți se face foame și e posibil să te îmbolnăvești sau să fii rănit, iar dacă nu ești în formă maximă, te miști mai greu, reacționezi mai greu, acționezi mai greu, iar asta nu e bine, pentru că în locurile alea în care tu cauți sunt alții care, ca și tine, vor să supraviețuiască din puținul pe care-l au.

Unii te ajută, alții vor ajutor, alții te ignoră, alții vor să facă troc, alții să te omoare.

E un joc despre umanitate în cea mai simplă formă, din care poți învăța următoarele chestii:

Time Management – ziua e zi și are puține ore, fiecare sfert de ceas poate fi folosit la ceva care poate nu are importanță imediată, de la a strânge zăpadă pe care s-o fierbi pentru apă, a tăia lemne, la a te odihni pe un scaun. Noaptea la fel, trebuie să aduni cât mai multe cât mai repede, altfel te prinde dimineața pe străzi și armata e cu ochii pe toată lumea. Și când zic ochii mă refer la niște snipere cu gloanțe de-ți fac creierul piure.

Human Resources – În ziua 1 a jocului, în clădirea pe care încerci s-o domesticești sunt trei oameni dintr-o listă de personaje (nu știu câți sunt în total, abia m-am apucat). Fiecare are anumite calități. Unul e bucătar mai bun, altul negociază mai bine, altul fuge repede, altul se descurcă prin casă cu meșterelile. Contează. De exemplu, un bucătar nu irosește alimente deloc. Rămâi cu ceva apă în plus după o supă. Un negociator vine acasă cu trei lemne la preț de două. Meșterul știe să facă un topor din te-miri-ce, fără să folosească din metalul de care ai nevoie să faci un ceainic.

Prioritizare – Ai în casă trei flacoane cu medicamente, foarte valoroase de altfel, dar ai tăi mor de foame? Dă-le la schimb pentru mâncarea celui care se duce să facă scavage. Dacă e hrănit bine și vioi, o să-l trimiți noaptea să caute chestii și-o să se-ntoarcă el cu alte medicamente. Sau poate n-o să găsească nimic, viața e dură, dar măcar o să supraviețuiască încă o noapte, apoi vezi tu.

Îți trebuie aragaz și o cursă pentru șoareci, dar ai materiale doar pentru una singură. Ce faci? Care-i mai importantă? Dacă încă te gândești la răspuns, te anunț eu ce gust are carnea de șobolan. Big Mac cu de toate și extra cașcaval topit, crede-mă. Altfel mori de foame și aragazul o să mai fie bun doar să te incinereze să nu miroși.

Mi-au murit personaje din casă. Așa merg lucrurile.

Sales – Din când în când o să găsești câte un negustor. Există vestea proastă: o să ceară mult la schimb pentru acel ceva de care tu ai disperată nevoie. Există vestea bună: și el are disperată nevoie de ceva de la tine. Află ce. Vinde. Nu te mulțumi niciodată cu oferta lui. Zice că vrea o lopată și-ți dă la schimb trei gloanțe? Cere-i trei gloanțe și o țigară, roagă-l să ți-o și aprindă. (din bricheta lui, să nu consumi gazul tău, naivule)

Umanitate* – Mergi în căutări noaptea, prin ruine. Găsești un amărât care-ți cere singura bucată de mâncare pe care o ai. Ce faci? Îl refuzi și o duci acasă alora înfometați sau îl ajuți pe om? Dacă te întorci fără mâncare, ai tăi devin deprimați. Dacă-l lași pe homeless să moară de foame, o să ai conștiința pătată. (s-a întâmplat o dată de când joc eu, am ales să-i dau mâncarea sărmanului. mi-a mulțumit și mi-a scos trei diamante de sub saltea. le-am dat la schimb pentru niște legume două zile mai târziu. ai mei au înțeles că nu puteam să-l las să moară de foame și au mai rezistat o zi)

Jocul se numește This War of Mine, este pe Steam, și costă 17 euro. Gândește-te bine dacă merită investiția.

Scriu asta abia întors de la Mega Image, acolo unde am coborât să iau țigări, apă și cola. Am plecat doar cu telefonul și banii la mine, ca să am loc în buzunare. Am ales cea mai mare apă la cel mai mic preț, am cumpărat cât pentru două zile să nu trebuiască să bat drumul și mâine, și m-am gândit să-mi schimb și țigările în unele mai ieftine (sau chiar să le las de tot). Ca să nu mai vorbim de cină, probabil cea mai gustoasă masă pe care am mâncat-o de ceva vreme încoace, deși n-a fost niciun festin

Eu unul le-aș sugera tuturor angajaților mei să încerce This War of Mine, dar și prietenilor.

Cred că o să scriu un articol pe blog despre asta.

*UMANITÁTE s. f. 1. Sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, bunătate, omenie, umanitarism. 2. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. – Din lat. humanitas, -atis, fr. humanité.