știu că nu mai am cum să fiu primul
deja au urcat victorios câteva degete
pe coapsa ta de zahăr ars

știu că ți-a șoptit toate literele
și că lobii urechilor tale
au fost martori pas cu pas

știu și zâmbetul ăsta detașat
care te-ajută să nu crezi nimic
îl recunosc

știu și că pe perete îți fixezi privirea
când minți
deci n-are rost

am aflat și cât credit
dai tu lui, celui
de pe cealaltă pernă

am citit și anunțul to let
de pe casa visurilor tale în doi
cu steag în bernă

mi-e clar că nu-s inedit
că hai să fim serioși, visez
ce dracu

n-am apucat să pun
destule vase în chiuvetă
de când ți-am trecut pragul

descheie-ți la camașa de noapte
atâția nasturi cât crezi tu
c-aș merita

și lasă-mă, te rog, să fiu
cel ultim bărbat
din viața ta