Ieri, la Sala Dinamo, primul meci de fotbal al Cupei Liceelor Coca-Cola a fost precedat de un eveniment unic.

Chirstian Karambeu, fostul jucător al Real-ului, însoțește trofeul World Cup prin multe și nenumărate țări. A venit și rândul României, așa că, cei prezenți și-au putut bucura ochii cu singura bucată de 5 kg de aur din lume care valorează mai mult la figurat decât la propriu. Îl puteți vedea și voi (și puteți face poze) miercuri, la Băneasa Shopping City.

Ambasador al României în cadrul Turneului Trofeului Cupei Mondial a fost ales Ilie Dumitrescu, singurul oficial din cadrul evenimentului de ieri care a știut ce contează cu adevărat. Fiți atenți:

A vorbit Radu Naum la început, ca moderator. Bla-bla-bla, emoția din 94 de la meciul cu Argentina, bla-bla-bla, stimați oaspeți.

Apoi a vorbit un oficial Coca-Cola. Compania noastră este mândră, că fanii, c-o fi, c-o păți. Suporterii bla-bla-bla, suntem bucuroși că suntem alături de Cupa Mondială, whatever.

Apoi a vorbit domnia sa, ambasadorul Braziliei în România. Încet, lent, într-o limbă română din care n-a înțeles nimeni nimic, ceva despre cum fotbalul în Brazilia face parte din cultura lor. Ok.

Apoi a vorbit Christian Karambeu despre ce e plătit să vorbească, ce să zic. Câti kilometri va fi plimbat trofeul, ce mult se bucură să fie în România. PR, discurs standard.

Când Ilie Dumitrescu a luat microfonul, prima lui grijă n-a fost către presă. Nu l-a împresionat nici trofeul, nu s-a lăudat nici cu prezența în generația de aur. Ilie Dumitrescu s-a întors către mâna de copii cărora le tremura curul înaintea unui meci pe care-l aveau de jucat în prezența atâtor oameni, la doar câțiva pași de un obiect simbol pe care-l râvnesc absolut toți copiii care se apucă de fotbal și visează să ajungă legende. Din memorie, citez:

”Copii, sunt onorat să fiu aici în prezența voastră. Voi, tinerii jucătorii, sunteți cu adevărat ceea ce contează. Știu că aveți emoții. Știu. Și eu am fost junior, n-o să uit niciodată cât de emoționat și speriat eram înaintea unui meci. Voiam să arăt totul, să-mi arăt calitățile, determinarea. Uneori nu-mi ieșea, dar am continuat. Să nu renunțați, nu vă gândiți la emoții. Jucați fotbal, știu că asta vă place și știu la ce visați pentru că și eu am fost ca voi.”

Cam aici e diferența între cineva care respiră fotbal și cineva care se asociază cu fotbalul pentru că fotbalul e popular.