[S]unt în perioada aia a vieții în care părinții mei îmbătrânesc și port tot felul de discuții cu prieteni despre asta.

Mama a ieșit la pensie și tata stă prost cu sănătatea, două gânduri care îmi zgârie constant ultimul petic negru de pe creier. Le simt ca pe un cancer și mă blamez pentru că nu-i pot ajuta suficient de mult încât să-i fac mai tineri.

Mi-am dat seama că mi se trage de la poveștile pe care le aud legate de părinți, de tați care devin eroi și astfel rămân modele.

E un comentariu dintr-un articol recent, primit de la Tudor, cititor și prieten, care l-a nominalizat pe tatăl lui ca Maverick în căutările pe care le fac împreună cu Glenfiddich, ușurându-mi neașteptat de mult misiunea de a identifica un personaj curajos, cu determinare și încredere în sine pe care să-l premiez.

Am rezonat imediat și i-am trimis sticla de whiskey promisă, cu gândul că voi fi printre cărora le va povesti ce amintiri a depănat lângă bătrânul său.

Poate că anii nu se mai întorc, dar nu înseamnă că nu putem vorbi despre ei la un pahar.

https://www.youtube.com/watch?v=8XmtHQGIXSg