Astăzi e ziua de naștere a bunicului meu care a murit fix acum 21 de ani. Chiar așa, de ziua lui.

Bunica îmi povestește uneori de tataia Ticu și de plimbările la care mă lua cu el. Se oprea să bea câte-o halbă de bere și lua spumă pe degete și-mi punea și mie pe buze. Cică-mi placea.

Nu mi-l amintesc, aveam 3 ani neîmpliniți când a murit, dar ai mei îmi spun că m-a iubit mult.

De luni până vineri locuiam cu el și cu bunica mea, iar vineri seara ai mei veneau și mă luau acasă. Sâmbăta dimineață era la noi la ușă, nerăbdător, gata să mă ia din nou la joacă și plimbări.

La mulți ani, tataie, oriunde ai fi!