[S]-a dus într-un loc mai bun cel mai blând și bun suflet pe care l-am cunoscut. După mulți ultimi ani de Parkinson care au stors viața din ea, bunica mea Ica a plecat pe 8 iulie, 2015, și a închis generația ei a familiei Nicolau la 85 de ani.
[T]ata a jucat baschet în liceu. Printre altele, îmi povestește uneori ce coordonator bun de joc era și cum îi plăceau aruncările de trei puncte. Tuturor ne plac, cred, dar nu știu cui îi și ies. Asta e altă discuție. Amintirea despre perioada sportivă a tatei devine interesantă abia când bunica e de față. Ea […]
Articol publicat pe 6 ianuarie 2009. N-am cum să ţin în mine chestia asta, mă sâcâie şi n-o pot tolera. Am plâns aseară. Am plâns de nervi, am plâns de oftică, am plâns din neputinţă. M-am simţit slab şi fraier, în faţa cursului vieţii. Încă din market unde încercam să găsim un iaurt uşor de […]