Suntem în siguranţă
[U]neori, pe la câte-o terasă cu scaune de plastic, sunt văzuţi în grupuri mici, dar zgomotoase, cu labele picioarelor semi-scoase din şlapi, lăsate la aerisit. Halbele de bere pe jumătate pline de pe mese sunt depăşite la număr doar de cele goale. Numărul inscripţiilor de pe tricourile mulate, atât pe biceps cât şi pe muşchiul […]
[U]neori, pe la câte-o terasă cu scaune de plastic, sunt văzuţi în grupuri mici, dar zgomotoase, cu labele picioarelor semi-scoase din şlapi, lăsate la aerisit. Halbele de bere pe jumătate pline de pe mese sunt depăşite la număr doar de cele goale.
Numărul inscripţiilor de pe tricourile mulate, atât pe biceps cât şi pe muşchiul burtier (cel mai dezvoltat muşchi al unui astfel de specimen) este invers proporţional cu cel al neuronilor.
Alteori, adjudecându-şi străzile, sunt văzuţi deplasându-se cu-n mers parcă exersat, desprins din secvenţa bare necessities a Cărţii Junglei. Un nevăzut cub de gheaţă împiedică subratul să să se plieze complet, astfel amplificând anvergura umerilor.
Practicând o bizară formă de canibalism ei sunt mari amatori de ceafă de porc, fie că ea vine într-o farfurie sau într-o lipie cu nume de staţie de metrou.
Personaje principale dintr-un reality show 24/7 al unei televiziuni prime-time imaginare, fiecare gest, mişcare, chiar şi respiraţie, este însoţit de-o greaţă spirituală greu de confundat.
Ceva trebuia făcut pentru integrarea lor în societate, iar soluţia a fost una de mare inspiraţie. Li s-a spus într-un mod simplu, dar impozant: BGS.
sandman
A saracit BGS si ii trimite pe maimutoii aia in slapi? :))
Oana
Tipologia asta ma duce cu gandul la Johnny Bravo – „Ooh, mama!” :)))
fanel
Neam de BadeaGarzi! :)))