Sunt fan Real Madrid, dar îmi pare rău că Barcelona a ieșit din UCL și vă ofer o minge
Știu că sunteți obișnuiți să câștigați încontinuu. Barcelona joacă de ceva ani cel mai calitativ și spectaculos fotbal din lume, vă spune asta un băiat care a copilărit fiind galactic, dar fix aici intervine farmecul acestui sport. Eliminarea de aseară din UCL aduce cumva Catalunia cu picioarele pe pământ, mie unul echipa îmi lasă împresia […]
Știu că sunteți obișnuiți să câștigați încontinuu. Barcelona joacă de ceva ani cel mai calitativ și spectaculos fotbal din lume, vă spune asta un băiat care a copilărit fiind galactic, dar fix aici intervine farmecul acestui sport.
Eliminarea de aseară din UCL aduce cumva Catalunia cu picioarele pe pământ, mie unul echipa îmi lasă împresia unei plictiseli cauzate de lipsa de provocări, mai ales după sezoane în care s-a câștigat tot ce se putea.
În speranța că pot îndulci amarul, am un suvenir pentru fanii Barcelonei care mai trec pe-aici, pe blogul meu, din când în când:
Lăsați-mi comentarii în care îmi povestiți cum ați trăit meciul de aseară (Ath. Madrid – Barcelona), ofer această minge celui mai dureros dintre ele. Micul concurs se încheie luni, 18 aprilie.
PS: stați liniștiți, o să câștigați campionatul, echipele din Madrid n-o să ia toate punctele pe care le au de jucat până la final
vlad.
L-am trait la intesitate maxima. De fiecare data cand se intalnesc doua echipe de titani esti surprins. Se misca repede si de multe ori emotiile trebuie sa le filtrezi prin camerele de slow motion. Cam la zece metri de jumatatea terenului nu ai cum sa nu sari din canapea sperand la un gol extraordinar. Fiecare lovitura libera te face sa te gandesti la mingi ce isi schimba directia si fenteaza zidul, un corner iti creste adrenalina si iti inmulteste rugamintile catre Dumnezeu pentru evitarea unui gol iar sprint-ul unui singur coechipier te face increzator in fortele echipei. Spun coechipier pentru ca deja, dupa cateva minute de la inceput, pe teren jucand, pe banca ghidand sau la tusa arbitrand.
Meciul acesta este mereu un carusel de sentimente si tipete sunt din partea casei.
Dragos
Nu-mi amintesc prea multe meciuri la fel dureroase ca acesta. Si nu e neaparat dureros pentru ca am ratat calificarea, asta se poate intampla, face parte din fotbal (si tocmai de-asta e frumos acest sport), ci pentru ca parca n-am vrut sa ne calificam.
Pe moment imi vin in minte numai 2 alte meciuri similare: Romania cu Olanda, la CE din 2008, cand se rugau olandezii de noi sa invingem, dar noi pur si simplu nu am vrut. Si ar mai fi meciu din ultima etapa din 2009 dintre Fc Universitatea Craiova si Fc Vaslui, cand am pierdut la noi acasa si nu ne-am calificat in Europa in urma acelui sezon destul de bun (bine, acolo mai degraba a fost vandut acel meci, deci situatia e putin diferita, dar in acele momente, pe stadion, am simtit acelasi lucru ca aseara)
Ca sa raspund la intrebare, principalul sentiment de-a lungul meciului a fost unul de nedumerire, chiar si inainte de golul lui Griezmann. Unde a fost Messi? A avut ceva spatii in centru, dar n-a profitat de ele. Unde a fost Suarez? Nu a miscat in fata compatriotului sau de la At. Madrid. Neymar? Rakitic mi-a amintit de Xavi aseara, nu prin jocul lui, ci prin faptul ca a avut cateva oportunitati de pase filtrante de care papusarul ar fi profitat cu siguranta acum cativa ani. Apararea a cedat exact in momentele cand aveam mai multa nevoie de ea, de ce s-o fi complicat Alba la faza golului lor nu pot sa inteleg…
Asta este, duminica o luam de la capat, e meci greu contra Valenciei, campionatul si cupa sunt obiective ce nu ne mai permitem sa le ratem
Toma
Dragoș, te felicit și îți urez nervi tari pentru finalul sezonului, între timp lupta din Spania a trecut la mulinete :)
Trimite-mi un mesaj cu o adresă de livrare, să te bucuri de mingea promisă.
Adrian
A fost un meci dureros. Imi doream mult ca Neymar si brigada de fier sa bata aseară, cred ca toata lumea se astepta la asta cum se așteptau si nemtii la o calificare in fata Realului. Ce sa spun, nu am ce sa spun… Mi-am rupt mana si atat… La finalul meciului văzând ca nu se mai poate, am dat cu pumnul in perete si mi-a trosnit metacarpianul 3. Nu mi-e ciuda decat de faptul ca nu putem elimina Realul in finala.