[A]tât de mult încât suntem Campioni Mondiali la Fotbal Teoretic. La noi, topurile de goluri frumoase se fac la antrenamente, pasele reuşite se măsoară în seminţe sparte între incisivi fie în peluză, fie la lojă, fie în pub-uri ale căror nume se termină în ‘s.

Apreciem o fază frumoasă dând din cap lent ca şi cum exact la fel am fi făcut-o şi noi dacă am fi fost acolo, în teren, în locul gloabelor alea. Ne uităm la meciuri numai că să ne lămurim că „aia” nu ştiu la fel de mult fotbal ca noi şi aşteptăm să greşească inevitabil că să-i corectăm pufnind.

[C]ând îi faultează pe ai noştri, e de galben, când îi faultăm noi pe ei, „ce-a fost, bă, în morţii mă-tii?”. Când e de bine, ne amintim că suntem fani de mici copii, când e de rău, lasă că nici ăilalţi nu-s buni de nimic.

Câştigăm trofee date pentru mai multe cornere ca Bayern Munchen în prima repriză, medie de înălţime mai mare ca a Sevilliei şi suntem superiori, cei mai buni, practic, la faulturi, auturi, umflat mingi, dat declaraţii, dat cu părerea, dat mui când portarul bate 6 metri, silabisit demisia şi găsit rudenii între arbitri şi cineva de la echipa adversă.

Autocarul e la fel de lung ca cel pe care-l are Real Madrid, la restaurantul unde mâncăm noi găteşte bucătarul lui Manchester United, aceeaşi firmă sport îi încălţă şi pe Cristiano şi pe Banel, Dodel, Mirel, Fănel, Prinţ, Juvaier, Briliant sau Piticul Porno şi data trecută când soţiei portarului de la stadion i-a venit ciclul în ziua meciului am câştigat cu 1-0, deci şanse sunt.

Nu mai are fotbalul niciun secret. Ştim tot.