M-am întors de la Madrid luni, a 2-a zi după finala UCL, și încă nu absorb pe deplin experiența pe care am trăit-o.

Sunt amorțit. Îmi trec prin spatele ochilor cadre ale fotbalului mare, imaginile ale cărui protagonist visam să fiu în copilărie.

https://www.instagram.com/p/ByLaumtHhpK/

A fost cel mai scurt meci de fotbal pe care l-am văzut vreodată. A durat o clipă. De-atunci încerc să-l desfac într-o cronologie și e al naibii de greu.

Dresorul Klopp. Puterea lui Van Dijk. Gleznele lui Dele Alli. Bumerangele lui Robertson care, într-un mediu fără gravitație, i-ar fi făcut centrările să plutească în careu și apoi să i se întoarcă sub acul compasului.

Nu m-am plictisit nici măcar un moment. Au avut grijă de asta tribunele pline de britanici care păreau că nu răgușesc niciodată.

https://www.instagram.com/p/ByUsJOwHLUG/

Am făcut drumul de la stadion înapoi la hotel pe jos. 45 de minute ca o a 3-a repriză în care n-am simțit nevoia să vorbesc cu nimeni despre nimic, (ce mai era de spus?) așa cum nici rândurile astea nu au un destinatar contemporan, ci doar puștanul Toma care și-a dorit să trăiască un astfel de moment, dar și bătrânul Toma care nu va uita prima finală Uefa Champions League pe care a trăit-o pe viu.

https://www.instagram.com/p/ByLoiUrnmvx/

Țin să mulțumesc Telekom Romania pentru că mi-a oferit această experiență pe care nu mi-aș fi permis-o pe cont propriu și îi felicit pe câștigătorii campaniei ”Convinge-ți șeful!”, compania Proalf Worldwide din Arad, oameni cu care am împărțit din magia acestei excursii.