Pe stadion, finala Uefa Champions League a durat o clipă
Finala UCL din 2019 fost cel mai scurt meci de fotbal pe care l-am văzut vreodată. A durat o clipă. De-atunci încerc să-l desfac într-o cronologie și e al naibii de greu.
M-am întors de la Madrid luni, a 2-a zi după finala UCL, și încă nu absorb pe deplin experiența pe care am trăit-o.
Sunt amorțit. Îmi trec prin spatele ochilor cadre ale fotbalului mare, imaginile ale cărui protagonist visam să fiu în copilărie.
A fost cel mai scurt meci de fotbal pe care l-am văzut vreodată. A durat o clipă. De-atunci încerc să-l desfac într-o cronologie și e al naibii de greu.
Dresorul Klopp. Puterea lui Van Dijk. Gleznele lui Dele Alli. Bumerangele lui Robertson care, într-un mediu fără gravitație, i-ar fi făcut centrările să plutească în careu și apoi să i se întoarcă sub acul compasului.
Nu m-am plictisit nici măcar un moment. Au avut grijă de asta tribunele pline de britanici care păreau că nu răgușesc niciodată.
Am făcut drumul de la stadion înapoi la hotel pe jos. 45 de minute ca o a 3-a repriză în care n-am simțit nevoia să vorbesc cu nimeni despre nimic, (ce mai era de spus?) așa cum nici rândurile astea nu au un destinatar contemporan, ci doar puștanul Toma care și-a dorit să trăiască un astfel de moment, dar și bătrânul Toma care nu va uita prima finală Uefa Champions League pe care a trăit-o pe viu.
Țin să mulțumesc Telekom Romania pentru că mi-a oferit această experiență pe care nu mi-aș fi permis-o pe cont propriu și îi felicit pe câștigătorii campaniei ”Convinge-ți șeful!”, compania Proalf Worldwide din Arad, oameni cu care am împărțit din magia acestei excursii.