[E]ram convins că nimeni n-o să fie mai fericit ca mine pentru că-l întâlneşte pe Gheorghe Hagi, dar apoi i-am văzut pe copiii din Făurei. La fel de convins eram că pentru nimeni dintre cei cu care voi participa la acţiunea UNICEF n-o să însemne mai mult întâlnirea cu el, dar tot copiii de acolo m-au contrazis.

[A]poi mi-am dat seama că ei au nevoie ca un om mare să-şi îndrepte ochii asupra lor, aşa că moftul meu a trebuit să mai aştepte până data viitoare. Abia atunci am să-mi fac curajul să-i spun că m-am născut în aceeaşi zi în care România, cu el căpitan, s-a calificat la Mondialele din ’90 după 3-1 la Bucureşti cu Danemarca lui Laudrup.

Am scris pe blogul Bobby Voicu despre campania UNICEF. Mai puteţi citi părerile/impresiile Cristinei Bazavan, Ligiei Adam, ale lui Dan Dragomir, Adi Zăbavă sau Hoinaru.

Foto: Christian Kostyak

Dacă de mâine n-am mai lucra împreună, ăsta ar fi cel mai important lucru cu care tu ai rămâne de la mine. Faptul că ţi-am mediat prima întâlnire cu Hagi. – Bobby Voicu