Lecţia 1: Numele

Numele tău de di-gei nu poate fi average. Trebuie să pice într-o extremă. Ori e banal de tot, ca Facebook-ul fără like-uri (DJ Alex, DJ Ionuţ, DJ Marius), ori e extrem de greu de pronunţat, exotic, cu schepsis-uri, accente americane şi jocuri de cuvinte (DJ Nobilio Gonzales, DJ Quando Caramel, DJ Zvîrlefus, DJ Hector Sound). Altfel cum să dea bine pe posterul de la intrare?

Lecţia 2: Vestimentaţia

Di-gei, hainele de pe tine tre să arate ca ale unui amant care să grăbeşte să sară pe geam înainte să ajungă soţul femeii, înţelegi? Tricoul nu trebuie să fie mărimea ta, pantalonii cu cât sunt mai nonconformişti şi uzaţi cu atât eşti mai genial, iar perechea de converşi nu trebuie să aibă şireturile legate. Degajat, prietene, ca după noaptea în care ai dormit pe plajă în Vamă. Tre să arăţi că nu-ţi pasă, eşti un artist.

Lecţia 3: Asigurarea medicală

Dacă vrei să te ţină digeiala cât mai mult, găseşte-ţi un kinetoterapeut care să se ocupe de gâtul tău înţepenit şi de coloana strâmbă. În timp ce mixezi (ca un di-gei adevărat) va trebui să stai cu un umăr mai sus şi cu capul plecat într-o parte ca să bagi urechea în cască. Ca atunci când vorbeşti la telefon şi nu vrei să-l ţii cu mâna. În head phones acolo nu sună nimic, dar trebuie să pară că te preocupi, că auzi negative, bass-uri, ca şi cum totul e live, chiar dacă tu ai băgat cd-ul cu track-uri în laptop şi-ai dat play de când a început petrecerea. Pe la 4-5 dimineaţă, când oricum în club toată lumea e muci şi fundalul sonor contează fix pix, o să te ia o durere de gât şi spate de-ai s-o ţii minte.

Lecţia 4: Pupitrul

Doar un pilot de avion are mai multe butoane ca tine, di-gei-ule. Diferenţa e că tu TREBUIE să le foloseşti pe toate, chit că 90% dintre ele nu schimbă absolut nimic în felul cum se aude muzica. Mişcă-le un milimetru pe stânga, apoi înapoi. Mută butonul un pic în sus, apoi mută-l înapoi, parcă era mai bine înainte. Învârte platanele alea ca să nu se învârtă singure în gol. Uită-te prin caseta cu CD-uri, bagă un pic de fum în sală, fă ceva! În orice caz, nu te opri din şters pupitrul de praf, altfel se prinde lumea că tu doar ai dat play în winamp.

Lecţia 5: Mişcarea scenică

Simte ritmul. Flexează genunchii odată cu bass-ul. Orice-ar fi nu te opri din mini-genuflexiuni. Tre’ să pară că eşti pe val, că trăieşti muzica. Când ridici privirea spre public, zâmbeşte în colţul gurii ca şi cum ai zice „ce vă mai place viaţa, clubberilor!”. Încurajează-i să bată din palme deasupra capului sau cu pumnul înspre tavan.

Dacă ţi-ai însuşit aceşti 5 paşi, du-te repede în Bellagio, Cristal, Gate, Player, Muci, Buci, Nuci sau alte cluburi de genul ăsta şi apucă-te de prestat.