Cu liniuță, de la capătul rândului, o să încerc să povestesc aici ce se întâmplă la festivalul din acest weekend de la Palatul Știrbey. De anul trecut, de la Summer Well, îmi aminesc că:

– e o poiană uriașă cu multă umbră și iarbă moale
– poți mânca baclava și bea limonadă rece
– intrarea e interzisă pentru cei care se numesc marți, joi, vineri, miercuri sau luni
– muzica e de poveste
– oamenii sunt din cale afară de frumoși și de liberi

Mai exact de astăzi, începând cu ora 15:00, o să fiu pe-acolo cu ochii cât mai deschiși, să citesc cât pot despre cei care trec pe lângă mine în drumul lor dintre standul cu bere și pajiștea cu prieteni. Voi face multe fotografii pe care le voi urca aici, voi interpreta fix cum îmi trece prin cap cadrele cu ei și-i voi lăsa pe Bastille, The National, John Newman, Placebo, Tom Odell și The 1975 să mă facă să mă întreb printre care ramuri ale copacilor sunt ascunse boxele.

Detalii science-fiction:

• 4G-ul de la Orange va merge blăniță și le va permite celor prezenți, de exemplu, să… joace fotbal virtual, să se înregistreze cântând în condiții de studio sau zboare cu balonul. Pe bune. Scrie aici.

Impresii de la fața locului, după cum urmează:

– o adolescentă poartă o cămașă în model de față de masă de picnic legată în jurul brâului și converși uzați. le zice prietenilor ei: ”Placebo e formația mea de suflet. Mâine vin de la ora două și stau lipită de gard până la concert”

– la început au fost pufii. negri sau portocalii, numai buni de tolănit. și pufii erau lângă cortul Orange și era liniște. apoi au venii oamenii și pufii au început să prindă viață și să se mute prin iarbă, acoperind o arie și mai mare. apoi și mai mare. apoi am auzit o tânără spunând că stă pe un puf portocaliu și îmbrățișează cerul.

– ”aveți limonadă? și e rece? cât de tare! vreau și eu. vrei și tu? bine, dă-mi două. să fie rece!”

– ”this is our first time in Romania and you guys are amazing” zice solistul de la Bastille care m-a câștigat cu cover-ul lui după ”rhythm of the night”

foto: Răzvan Chiriță

– Bună ziua, bine ați venit la Summer Well.

– Bună ziua.

– Ce-ați înțeles din viață până acum? Care-i secretul?

– Să fim liberi.

– Felicitări! Puteți intra. Distracție plăcută!

Update ziua doi: Știți cum, de obicei, într-un grup, se observă cel mai ușor cine-i cel mai energic și jovial dintre toți. La Summer Well a fost invers. Marea de oameni care stătea în partea din spate a pajiștei urmărea concertul Placebo pe un ecran imens, iar operatorii filmau mulțimea din când în când.

Știți cum arată primul rând de fani de la un concert mare cu siguranță. Plânsete, urlete, mesaje cu ”I love you”, dans energic, fane extaziate. Printre toți fanii ăștia și… o tipă. Roșcată, cu părul creț până la umeri, sprijinită de gardul din fața scenei. Zâmbea de parcă își asculta vecina de la parter trăncănind despre problemele de pe scara blocului. Aplauda de parcă mintea ei se ducea cu gândul la ”să dea domnul să fie ultima piesă, că e cam târziu, iar eu mâine mă trezesc devreme”. Parcă pierduse un pariu, iar pedeapsa fusese ”să asculți Placebo pentru două ore și să te prefaci că-ți place”

După câteva cadre concludente, cam toată lumea ce privea ecranul despre care vă povesteam era gata-gata să semneze o petiție încât domnișoara să fie exclusă din peisaj, încât irosea poziția în care la fel de bine putea sta un groupie fericit că-și vede idolii.

În altă ordine de idei, s-au pictat tricouri, s-au văzut filme de la comfortul unor șezlonguri primitoare, s-au închis ochi în hamace crem, iar seara a venit c-o lună mare de tot.

M-am întâlnit cu Harap Alb care era un pic bleu. Cred că de la căldură…

Am văzut oameni care urcau cu un balon portocaliu până la etajul 10 și înapoi.

L-am întâlnit pe semi-Daft Punk supraveghind lacul.

Am fotografiat tineri zburători.

Am mers la cortul Orange 4G și m-am jucat cu toate gadget-urile, apoi am jucat fotbal virtual prin Kinect cu cineva care era în Pasajul Universității. Lumea spune c-am trișat, dar eu am plecat de acolo cu demnitatea curată și c-o tabletă ca premiu pentru golurile spectaculoase. Să văd spun secretul? Mi-a purtat noroc hostesa care m-a condus până la cort. Rămâne între noi, ok?

 

Prima impresie mai serioasă despre Placebo, trenul pe care eu, nu știu cum, l-am pierdut în ultimii zece ani. Toboșarul fură show-ul. E bun, e energic, e tatuat tot cu desene și ritmuri. Numai uitați-vă la el în fotografia asta pe care am furat-o de pe iconcert.ro și-o să-nțelegeți.

Per total, festivalul ăsta e sold out pentru al doilea an la rând cu un motiv. Știu hipsterii ăștia ce știu, chit că se mai stă la câte o coadă la jetoane, chit că aglomerația e mare, chit că la toalete nu miroase a unicorni. Hai cu douămii cinșpele.