M-am uitat la România – Luxemburg (Cupa Davis) la Piatra Neamț în locul vostru
Pentru prima oară în istorie, un meci de Cupa Davis a avut loc în orașul meu natal. M-am uitat ca să sărbătorim râzând.
Încep prin a-mi declara dragostea necondiționată pentru Piatra Neamț, oraș în care m-am născut, copilărit și în care trăiesc momentan la fel de necondiționat.
Vestea unui meci local de Cupa Davis m-a bucurat, mai ales că asta a însemnat venirea la Piatra Neamț a doi vicecampioni olimpici români: Romică Țociu și Cornel Palade.
Evident că Florin Mergea și Horia Tecău, nu trebuie căutat pe Google.
Ce-a urmat?
Avem Sală Polivalentă nouă la noi în oraș, construită din banii comunității. Are 4000 de locuri și se întâmplă în ea fel de fel de chestii interesante cum ar fi concerte Vunk sau meciuri de handbal.
Versus Luxemburg a fost meciul de Cupa Davis, țară care din nou a tras paiul scurt și-a trebuit să vină până la noi în județ, după ce în 2012 și naționala de fotbal (18 dintre cei mai puternici 54 de bărbați luxemburghezi) a venit pe frumosul nostru stadion să ia bătaie de la Mutu și prietenii săi.
Vă dați seama că biletele pentru aceste meciuri de tenis s-au vândut ca pâinea caldă. Țărani din toate colțurile județului și-au dat animalele la schimb ca să prindă loc în tribunele sportului alb. Cele mai scumpe Passat-uri cu numere de Italia au fost văzute în parcarea sălii. A zbârnâit Google-ul de căutări de genul ”neț” și ”dius”.
Băi… nu prea. A fost 60 de lei biletul. Mult pentru nemțenii obișnuiți cu prea multe și dese zile ale orașului.
Cu 60 de lei iei telegondola către pârtia de schi de două ori. Dus-întors.
De 60 de lei îți iei 60 de covrigi.
În timp ce-am scris introducerea asta, Florin și Horia au câștigat primul set cu 6-0. Vă dați seama, Luxemburg nu e tare-n tenis.
Nici noi nu suntem, drept dovadă stă scorul după prima zi, cea în care s-au jucat două meciuri de simplu. Unul câștigat de noi foarte clar și firesc (Marius Copil), dar și o înfrângere suferită de Nicolae Frunză în fața lui Ugo Nastasi (locul 7 miliarde mondial în clasametul ATP), băiat care a zis la conferința de presă de după meci ceva de genul: ”Eu nu mai joc tenis de vreo doi ani, dar înainte de un meci de Cupa Davis mă antrenez puțin.”
Săracul Nicolae Frunză, fac pariu că nu mai vine la Piatra Neamț niciodată.
Să povestesc ce-a mai rămas din meciul de dublu, totuși:
setul 2, game 1: Nemțencele din tribune nu înțeleg ce-o fi văzut la Andreea Raicu.
setul 2, game 2: Pentru a face meciul mai interesant, Florin Mergea își trage bandana pe ochi, iar Horia cere o paletă de ping-pong.
setul 2, game 3: Încăierare în tribune între gradenele consiliului local și consiliului județean, se aruncă cu cozonac.
setul 2, game 4: Arbitrul de scaun intervine, spectatorii sunt rugați să nu mai facă poze cu aparate foto cu burduf.
setul 2, game 5: Mingea unuia dintre luxemburghezi atinge milimetric tușa, moment în care din public se aude un prelung ”pinaltiiii, uăăi”, varianta moldovenească a unui challenge.
setul 2, game 6: După un serviciu în fileu, Florin Mergea este nevoit să-și ia singur mingea deoarece singurii 3 copii care fac tenis în Piatra Neamț nu au putut veni.
setul 2, game 7: Este 5-1 pentru România în setul decisiv, iar pentru că Horia și Florin nu prea au transpirat, organizatorii se gândesc serios să lase aceleași prosoape și pentru meciul următor.
Închei articolul anunțând victoria României și felicit din nou autoritățile locale c-au reușit să aducă acest eveniment de weekend la Piatra Neamț. Restul e pamflet.