Dau vina pe euforia momentului când văd starea neobișnuită în care suntem de duminică încoace. E o turnură la care nu se așteptau mulți, dar care nu înseamnă nimic mai mult decât un început. Revenim cu picioarele pe pământ în curând.

N-o să fie Klaus civilizat în locul nostru, dar, pentru prima oară, parcă avem în față un exemplu bun, atât din partea lui, cât și o speranță că am putea avea și-o primă doamnă mai mult decât subiect de glume de neam prost.

Dacă omul ăsta va avea șansa să fie lăsat să-și facă treaba, în mandatul următor va câștiga din primul tur.

Spunea cineva pe Facebook ieri: Normalitatea e atunci când soția președintelui proaspăt ales merge la muncă pe jos. Pentru că are ore de predat.

Mie, unul, mi-ar plăcea s-o văd implicată, sunt multe aspecte și responsabilități pe care le-ar putea rezolva, așa cum punctează bine Bogdana aici: (Ce îmi doresc eu de la Prima Doamnă)

https://www.youtube.com/watch?v=Bp1tNBqJ-eQ

Vă las cu o proaspătă intervenție Digi24 în timpul unui jurnal de știri european, intervenție în care mesajul e clar: Intrăm în rândul lumii.