când m-ai poftit înăuntru mi-ai spus să mă așez mai mult din politețe
tu mai aveai destul de băut din ceașca de cafea
am observat cartea pe noptieră, ramele foto cu prieteni vechi
și că fața nicicum nu-ți zâmbea

de pe scaunul meu se vedea afară, prin fereastra închisă
ce semăna cu cea a vagonului fantomă de pe ultimul peron
hainele tale aveau un fel al lor să-ți cadă pe corp
cele mai vizibile erau, deși, rufele de pe balcon

mi-ai negociat atentă viitoarele cuvinte toate
și-am vorbit împreună despre lună și stele cu-n vocabular îngrădit
despre vreme, vacanțe, filme, cărți și vise
despre cum am picat într-un moment nepotrivit

aveai o sticlă de vin bun pusă la umbră
deși tu nu bei niciodată alcool
și-atunci am început să-mi pun întrebări
să nu care cumva să joci vreun rol

s-a umplut scrumiera după o vreme
au fost subiecte ce-au cerut țigară după țigară
n-aveam de gând să mai zăbovesc prea mult
se făcuse frig și noapte afară

ți-am mulțumit pentru masă în timp ce puneai florile-n vază
n-a fost cel mai reușit buchet, măcar acum știu care-ți plac
te-am pupat la ieșire c-o mână deja pe clanță
silabele erau ”nu” și ”am” și ”ce”, ”să”, ”mai”, ”fac”

în ultimul moment posibil, habar n-am cum
poate de disperare, poate doar voiai s-auzi cum sună
l-ai salvat pe noi și-ai întrebat cu detașare:
nu rămâi să ne petrecem fericiți restul vieții-mpreună?

http://instagram.com/p/teHFLvFZE6/?modal=true