Cea mai intensă experiență din iarna asta, una pe care v-o recomand și vouă, a fost drumul nocturn prin pădure cu snowmobilul.

[E] ca-ntr-un film horror. Tot ce vedeam era discul pe care-l făcea farul printre copaci și stopurile snowmobilului din fața mea care uneori se făceau mici de tot făcându-mă să-mi zic în gând stai, nu mă lăsa singur aici și să accelerez agresiv. E combinație de vulnerabilitate și control în același timp. Printr-o mișcare de încheietură corectă se dezlănțuia iadul și suta de cai de sub fundul meu o zbughea chit că zăpada era de-un metru înălțime. Printr-o mișcare de încheietură greșită mă găseam împotmolit într-un ocean înghețat și alb. Un kick de andrenalină rar întâlnit pe care sper să-l repet.

În aceeași zi cu experiența de mai sus a fost și prima întâlnire serioasă cu placa de snowboard. Trebuie să recunosc, faptul că știu să schiez a ajutat, dar nu suficient încât să mă relaxez și să-mi însușesc repede procedeele. E greu. E diferit, se schimbă multe principii, pozițiile sunt foarte diferite față de schiuri. Un singur lucru rămâne același: sentimentul de plutire.

[E]u sunt adeptul unei teorii simple: cu un profesor bun, oricine poate învăța orice până la un anumit punct. Principiile de bază trebuie însușite cu-n tutore, iar apoi doar o îndrumare pasivă își mai are rostul din exterior, căci doar antrenamentul și repetiția mai ajută la perfecționare.

La Mădărași, Harghita, ne-au așteptat cei din echipa profesionistă de snowboard Burn: Adolf Bobo și Tudorel Cristea. (Al 3-lea, Kinda Geza, a lipsit pe motive de antrenamente pentru Olimpiadă). Noi eram 10 bloggeri care nu mai pusesem niciodată piciorul în boots, ei erau plini de răbdare.

A fost memorabil, de la masa cea lungă cu prezentări, glume, pălincă și țuică, până la prima lecție, cu încălzire, idei de bază și primele coborâri. Ne-au ținut pe fiecare în parte de mână la fiecare viraj, au stat cu ochii și gurile pe noi pentru indicații, ne-au lăudat pentru reușite și încurajat pentru căzături în fund, ne-au și filmat ca pe niște copii care ar trebui să se uite în urmă peste ani.

Cam așa-i cu-n pedagog care știe să facă prima experiență a unui elev plăcută. Are rost să vă mai zic că abia aștept să mă întorc? Poate chiar weekendul ăsta, la Snow on Fire, cea mai mare competiție de snowboard de la noi. Vin și mulți străini, kickerul e mare de tot.

[E]chipa Burn e mare, are 8 sportivi pasionați care iși pot vedea liniștiți de antrenamente pentru că toate cheltuielile sunt asigurate. Se investesc undeva la 120.000 de euro pe an și din ce mi-au spus cei responsabili, încontinuu se caută mărirea echipei cu alți oameni talentați care-și doresc să facă snowboard, skateboard sau BMX de performanță, ca meserie.

Am muncit ceva la editarea acestui clip, sper să vă uitați la el și să vă placă. Însumează cele două zile de la Mădărași, Harghita și, fie vorba între noi, nici coborârea pe placă de la final nu-i de lepădat. Am avut profesori buni.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=7CYKkcgsPdY[/youtube]

Au mai scris:

• Sebastian Bârgău – Snowboard și bloggeri
• Gaben – Snow on Fire, Harghita, Mădăraș
• Alex Tunaru – Cum m-am făcut cu placa
• Cosmin Tudoran (credit foto) – #snowonfire before and after
• Nihasa – #snowonfire la Ridemore – Harghita, Mădăraș
• Doru Panaitescu – Înapoi din weekend – M-am apucat de snowboard