Opriţi măcelul -partea a II-a
[E]ra 23:25. Am coborât din metroul gol la Tineretului şi mă pregăteam să bag cartea în geantă. Dintr-o dată, simt cum în spate cineva îmi înfige o țeavă, ca de pistol. Dau să mă întorc, dar mă opreşte. – Nu te întoarce şi n-ai să păţeşti nimic. Numele meu este Liniuţă şi reprezint Cratimele. Am […]
[E]ra 23:25. Am coborât din metroul gol la Tineretului şi mă pregăteam să bag cartea în geantă. Dintr-o dată, simt cum în spate cineva îmi înfige o țeavă, ca de pistol. Dau să mă întorc, dar mă opreşte.
– Nu te întoarce şi n-ai să păţeşti nimic. Numele meu este Liniuţă şi reprezint Cratimele. Am să fiu scurt pentru că am impresia că, odată cu noi, din metrou, a coborât un puşti care n-a luat bacul. Nu trebuie să fiu văzut în public.
Probabil auzise c-am hotărât să ajut virgulele şi s-a gândit să mă abordeze. Eram puţin speriat, dar ştiam că n-am ce să păţesc, pentru că eram stăpân pe poziţia cratimelor în scris. L-am lăsat să continue:
– Ani de zile am fost batjocoriţi şi lăsaţi de izbelişte. Ni s-a negat locul în cuvânt, în propoziție, în frază, chiar şi ca linie de dialog. Ne-am dat seama că situaţia e critică abia atunci când am început să fim folosiţi doar ca nas într-un smiley-face sau la începutul rândurilor din liste. Eram hotărâţi să renunţăm, dar apoi ceva s-a întâmplat şi lucrurile au început să se mişte. Vreun băiat deştept a scos sintagma aia cu te bate cratima, apoi altcineva a început să facă mişto de agramaţi şi ne-am mai revenit.
[I]ncepeam să înţeleg despre ce e vorba. Liniuţă a continuat:
– Tinerii s-au adaptat şi au început să înlocuiască litere, dar, Slavă DEX-ului!, pe noi n-au avut cum să ne înlocuiască decât cu apostroful. Am avut grijă să scăpam de problema asta, acum zace mort pe fundul Dâmboviţei. Apoi a început ipocrizia. Lumea folosea cratima doar ca să denote emancipare, era la modă, era cool să pui cratime, chiar dacă le puneai aiurea. Aşa a început măcelul. Zilnic mor fraţi de-ai mei între î şi m din îmi, între n şi t din sunt, iar sute dintre noi ajungem la spital cu răni de la sunte-ţi, proast-o, vre-o şi alte astfel de nenorociri.
[T]rebuia făcut ceva, dar nu mă aşteptăm ca Liniuţă să mă anunţe de o astfel de decizie.
– Vreau să-i anunţi pe bloggeri, twiteriști, jurnalişti, pe toţi cei care folosesc mess, facebook, forumuri şi comentarii următoarele amănunte. De-acum înainte e ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Pentru fiecare frate de-al nostru care moare strivit între două consoane, pentru fiecare rănit colateral din lipsă de cunoştinţe gramaticale, vom începe să lovim unde vă doare mai tare. La neuroni. Ne înfingem cu vârful în ei până se sparg şi vă dispar. Şi-aşa mulţi dintre n-aveţi cine-ştie-câţi, aşa că orice neuron în minus se simte. Dacă vreţi, luaţi-o ca pe o ameninţare!
Până m-am întors să-i răspund, s-a transformat în tildă şi-a fugit.
brylu
Ma cochile, tu ma impresionezi.
simona
Are perfecta dreptate Liniuta! Eu il sustin cu toate ca unii s-ar putea folosi de acest comportament a lui pentru a spune ca le este frica de Liniuta asa ca prefera sa il evite. Nu trebuie, e aproape infonsiv. Tot ce poate face este sa te pice bacu, sa lase impresia ca nu esti chiar cel mai destept si altele ca astea.
Cine-l are pe Liniuta sa se tina de el, cine nu sa se imprieteneasca cu el( pana la urmatorul bac!!! ).
Toma
lui liniuta ii e foarte frica de o relatie acum, chiar si de prietenie, pentru ca a avut mult de suferit in trecut
picsel
Nu afli ceva și de la gruparea diacriticelor? Alea autentice, cu virguliță, nu impostorii cu sedilă. Sau, mă rog, măcar să auzim ce ne povestesc, așa cum e suficient să știm ce simte Liniuța fără să ne dea detalii siropoase despre paranteza orizontală lungă sau linia de dialog. Ne mulțumim cu-atât, vești să fie.
De asemenea, salut și familia dispărută a parantezelor și pe stimabilul semn de exclamare clonat în comentariul de mai sus.
Roxana Avădănei
Wow! Nicely done!
augustin
Dragut articol. ti-a scapat un infingem in loc de infigem.
Toma
multumesc, augustin. uite aici lamurirea
Florin Grozea
Ce întâmplare bizară! Dar ce noroc pe noi că te-a găsit pe tine, care ești blogger cunoscut, astfel că cererile lor vor ajunge la atâta lume!
Succes Cratimei.
Miha
Geniu.
Marian Alexandru
…Mai putin cu „vre-o”. Stiu ca norma e „vreo”, dar Academia greseste aici.
Daca analizezi: „vre” + „o”, „un”, „unui”, „unei”, „unora”, iti vei da seama ca ai o constructie compusa, de fapt, din 2 cuvinte, din care al doilea este, in functie de determinare, pronume sau adjectiv pronominal personal (flexeaza si poate substitui substantivul determinat): Ex: „A citit vreunul din voi poezia”?
Ca sa nu o mai lungesc, cred, in ciuda normei in uz, ca ar fi corect: „A citit vre-unul din voi poezia?”
Parerea mea.
Anonymous Coward
„vre-o/vre-unul” – nu prea. Cratima, din ce știu eu despre limba română (nu-s de meserie, așa că s-ar putea să greșesc), se folosește acolo unde pe motiv de pronunție mai ușoară sau mai scurtă s-a eliminat o literă – de obicei o vocală acolo unde zicerea completă ar fi rezultat în două vocale alăturate. La „vreunul” avem într-adevăr două vocale alăturate, dar n-avem nici una lipsă, ca de exemplu la „n-avem”, unde a fost eliminat un „u”.
Si apropos, acolo unde se vrea eliminarea unei consoane la capăt de cuvânt, ca de exemplu în „Ce cal? Unu’ maro.” ghilimeaua e justificată și corectă, din ce știu eu. Așa că ce caută pe fundu’ Dâmboviţei? E cumva rușinos să scriem cum vorbim?
Toma
1. Despre partea cu vreo n-am înțeles ce-ai vrut sa spui. Esti de acord cu mine ca n-are ce cauta sau ma contrazici si bati campii?
2. Despre partea cu apostroful, ma refeream la cei care folosesc apostrof in loc de cratima in scris, pe mess mai ales, unde-i mai la indemana. De exemplu: n’am.
Deci?
Anonymous Coward
Partea cu „vreo” se referă strict la comentariu’ lu’ Marian Alexandru, de deasupra ălui meu, care argumentează pt. trecerea în legalitate a lu’ „vre-o” și „vre-unul” – io la comentariu’ ăla am răspuns, n-am ce face dacă punerea în pagină nu reflectă treaba asta.
Partea cu apostroful era acolo pt. ca îs io (probabil exagerat de) sensibil la exagerări, indiferent în ce direcţie și în ce context. Am înţeles la ce se referea partea despre apostrof din articol, mi-era însă frică că unii mai puţin duși la școală o să priceapă treaba simplificat până la incorect, în sensul că apostroful e tabu în limba română.
Anonymous Coward
Mă uitam aseară la ceva (nu mai știu ce, și e irelevant) pe BBC Entertainment (canal băgat de RDS pe cablu). Subtitrarea mi-a adus aminte de articolu’ ăsta, și asocierea între articolu’ ăsta și BBC mi-a adus aminte de revista goodfood, scoasă tot de BBC. Cineva ar trebui să le zică ălora că în condiţiile astea ce diseminează ei in RO nu e cultură.
Pe de altă parte, dacă așa de scumpi sunt oamenii care scriu cât de cât corect încât BBC nu și-i permite, poate că ar trebui să mă duc iute și degrabă să cer o mărire de leafa …
Toma
Mi-e sa nu se ajunga chiar la vorbele tale si good grammar-ul sa ajunga skill de trecut in CV.