Ochelaristul creţ şi sufletul său
– Dragul meu Toma, ce faci? – Uite eram prin zonă pe aici pe la tine şi m-am gândit să… – Hai pe la noi, hai, că sunt acasă. Nici nu mă aşteptăm să îmi spună altceva, mai ales că pregătirile pentru festival sunt în toi. Prezenţi, cu mânecile suflecate până la umăr de treabă, […]
– Dragul meu Toma, ce faci?
– Uite eram prin zonă pe aici pe la tine şi m-am gândit să…
– Hai pe la noi, hai, că sunt acasă.
Nici nu mă aşteptăm să îmi spună altceva, mai ales că pregătirile pentru festival sunt în toi. Prezenţi, cu mânecile suflecate până la umăr de treabă, i-am găsit şi pe Iulian, şi pe tatăl lui cel vânjos, şi pe oamenii de nădejde din jurul lor, plus noua adiţie a familiei, adorabiul câine numit Drup.
Era abia 10 dimineaţă, dar pe faţa lui Iulian să vedea oboseala unui drum lung care, cu jumătate de zi înainte de închiderea străzii pentru trafic şi umplerea ei cu oameni frumoşi, se pregătea pentru ce era mai greu.
– Cum merge, Iulian?
– Uite, la ora 5 se închide strada, sper să plece toate maşinile până atunci. Anul trecut a fost bine, a rămas doar una pe care au ridicat-o cei responsabili. La noapte punem toate cele, dar până atunci mai e ceva treabă, în seara asta la 8 e conferinţa de presă, iar apoi concertul Şuie.
În timp ce-mi povestea toate astea, Iulian îi ajuta pe cei care veniseră să ridice gunoiul să încarce. Le-a dat câte o sticlă rece de Pepsi şi ceva ciubuc, cât să merite efortul pe asemenea căldură.
– E adevărat că ţi-a furat cineva bicicleta?
– O, Toma, nu ştii povestea nici pe jumătate, hai la umbră să-ţi spun.
Optimismul veşnic de pe faţa lui nu prevestea ce avea să-mi povestească.
– Într-o zi mi-au furat bicicleta. Apoi, în ziua următoare, mi s-a spart contul de e-mail şi apoi s-a virusat site-ul. Apoi, în a treia zi, aflu că a fost clonat cardul cu donațiile. M-au sunat cei de la bancă să-mi spună că lipsesc bani mulţi din contul copilaşilor.
– Se pot recupera?
– Sper că da. Eu sper că da, Toma dragă.
Nu se citea nicio urmă de îndoială pe chipul lui. Iulian nu poate fi doborât.
– Facem să fie bine, Toma? Ne vedem aici în weekend? Am 130 de proiecte în stradă, multe piese de teatru, hand-made, muzică bună, cărţi, discuţii.
– Facem, Iulian! Am plecat, spor la treabă!
În timp ce ieşeam pe poarta de la Mătăsari 17, i-a sunat telefonul.
Lala lala lala la life is wonderful…
Să mergeţi la Femei pe Mătăsari în acest weekend, va aşteaptă un proiect muncit cu sufletul. Când îl vedeţi pe ochelaristul ăsta creţ, daţi-i o îmbrăţişare, el o să vă dea înapoi înzecit.