Nunta din Corfu
[E]xistă după-amiezi normale, existe după-amiezi liniștite, există după-amiezi relaxante și apoi vin după-amiezile petrecute la cafenele mici din centrul istoric al insulei Corfu. Poezii. Era sâmbătă de mai și adia vântul puțin, cât să nu fie prea cald. Am nimerit lângă o biserică veche pe scările căreia câțiva greci pregăteau un covor alb și o […]
Era sâmbătă de mai și adia vântul puțin, cât să nu fie prea cald.
Am nimerit lângă o biserică veche pe scările căreia câțiva greci pregăteau un covor alb și o cale flancată de trandafiri. Își făcuse loc și-un cameraman, venise și un fotograf. Urma o nuntă.
Abia trecuse ora patru și mai aveam de așteptat două ceasuri, din ce urma să aflu de la unul dintre ei. Mi-am zis că merită răgazul pentru un mini-fotoreportaj cu telefonul. Aveam de gând să comprim totul într-un clip de Instagram.
Și-am așteptat cu încă o Cola rece în față. Și-am mai așteptat. Apoi s-a făcut șase.
A venit o mireasă frumoasă și fericită la brațul unei rude, urmată de mici prințeșe care-i duceau trena. Pe scările bisericii o aștepta toată lumea, dar mai ales grecul. Grecul, prieteni. Bărbatul grec. Mitologie, zei, legende.
Eu purtam pantaloni scurți, o cămașă de ie cu valoare sentimentală și flip-flopi. Mi-am făcut loc, cu rușine, printre invitați și-am filmat, câte o secundă, fiecare moment important. Mersul, privirea, rudele emoționate, grecul cel mândru, soarele, clipele lor perfecte.
Am stat sprijinit de tocul ușii bisericii aproape două ore, timp în care toată ceremonia a avut loc. Și ei ortodocși ca și noi, n-au făcut rabat de la citit din toate cărțile poleite cu aur, de la înconjurat masa și pupat diademe. A durat.
În vorbe mai scurte: am ascultat o nuntă la care n-am fost invitat, într-o limbă pe care n-o înțeleg, într-o țară străină, dintr-un cult religios cu care nu rezonez, îmbrăcat în haine de mers la plajă. Totul pentru un clip de 15 secunde pe care-l să-l pun pe un cont de rețea socială pe care n-o urmărește mai nimeni.
Și pe la opt fără ceva, secundele aruncatul cu orez și sărutul lor mi-au încheiat filmarea.
Am băgat telefonul în buzunar și-am plecat către hotel, acolo unde wireless-ul abia aștepta să-mi urce filmarea pe internetul ăsta mare.
În autobuzul din Corfu care duce peste tot și costă doar 1,5 euro, aplicația a dat chics și s-a închis, iar filmarea s-a pierdut.
O să trebuiască să mă credeți pe cuvânt când vă spun că nunțile din Corfu sunt ca-n povești. Sau mai bine vă faceți voi drum pe acolo.
Poate vreți și voi să plecați de pe azi pe mâine din țară. Aflați că Prestige Tours are oferte de fast packing. Timp cât să faceți bagajul și atât.