Sunt. Ar trebui să fie îndeajuns. Suma experienţelor adunate din amintiri. Călător. Nesimnificativ. Toma.

Aş vrea să-mi dau seama ce-am de făcut şi cum s-o fac fără să devină corvoadă. Aş vrea să treacă
mai multe minute până-mi dau seama ce-ar trebui să scriu în fraza asta. Asta ar însemna că nu-mi lipseşte nimic.

Păstrez cât de aproape pot sentimentul că, în ciuda contextului, sunt un norocos.

Mi-aş fi dorit să ştiu ce ştiu acum cu 5 ani mai devreme.

Nu îmi plac momentele când nu ştiu soluţia.

Mă tem să nu-mi irosesc anii.

Îmi pare rău că n-o să am ocazia să fiu de partea cealaltă a TV-ul în timpul unui meci de UCL.

Îmi place când cunosc un om care-mi arată că se poate.

Nu sunt destul de ambiţios.

Dansez prea expansiv, din ce-am înţeles.

Cânt. Mare om cel ce-a inventat muzica.

Niciodată n-o să fiu împăcat cu gândul că n-am putut mai mult.

Rar îmi iese o idee pertinentă fără să analizez situaţia cum trebuie.

Plâng doar când visez.

Sunt confuz când ce trebuie făcut se bate cap în cap cu ce-mi zice inima.

Am nevoie de-o maşină a timpului. De-o maşină. De timp.

Ar fi trebuit să mă nasc în altă ţară.

Aş putea să nu-mi mai fac atâtea griji şi cred că mi-ar fi mai bine.

Mulţumesc Malditei. Merge mai departe către Grapefruits, Mircea, Oana, draga Claudia şi către Adi, care simt eu c-o s-o transforme în ceva demn de citit, nu ca aici.