deșertul n-are destul nisip încât să mă pot descălța în el
cel mai de sus nor nu-i îndeajuns de înalt
mi-e uscată pielea în timp ce înot în ocean
soare canicular pe cer și totuși nu mi-e cald

mi-e foame în timp ce mestec
sete bând și somn se confundă cu insomnie
mărșăluiesc planete, se-aliniază cu stele
în zadar să-mi spună ce-o să fie

ochii refuză să privească
în câmpul cu flori nu miroase a nimic
sunetele pleacă return to sender
cuvinte n-am deloc să zic

până și ceasul ezită să bată
și nu-nțelege de ce-s buimac
nu știe dacă-i tic
nu știe de ce tac

prezentul nu-i acum, s-a oprit trecutul din a trece
și viitorul nu mai vine
îmi vreau normalitatea înapoi
fă cumva și hai la mine