[V]ertebral, cu un zâmbet ceva mai larg decât i-ar fi comod, îmbracat cu un costum atemporal. Pășește ca orice alt profesor pe holurile liceului și se oprește lent, pe scenă, în fața microfonului, apoi zice cu tonul lui inconfundabil de lent și dezarmant:

– Bu-nă seara, dragi jurați. Nu-me-le-meu este Klaus Iohannis.

– Bună seara. Velcom la Nemții au Talent, Klaus. Ne bucurăm că te avem alături și abia așteptăm să te urmărim, naturlih. Ce ai pregătit pentru noi?

Klaus continuă:

– Și vă mulțumesc pentru invitație.

– Ich plăcere, ya. Succes!

– Aș vrea să știu cât timp am la dispoziție.

– Ainț minut și treizeci de secundăn să ne convingi. Spune-ne ce ne-ai pregătit, bitte.

– Dacă vă spun, se ia din timpul meu? Nu socot așa ceva.

– Klaus, te asigurăm, naturlih haribo, că o să ai la dispoziție tot timpul de care ai nevoie ca să ne arăți numărul tău, dar, bitte, spune-ne care e.

– O să vă cânt imnul României.

– Imnul României la Nemții au Talent? Mein got ferește, Klaus, dar ce legătură are?

– E pentru românii din diaspora.

Pauză în care Klaus își mută privirea pe una dintre camerele de filmat și continuă:

– Dragii mei, e mo-men-tul să schim-băm felul cum aud românii imnul lor de stat de drept. E și imnul lor. Și ei au dreptul să asculte imnul lor de stat de drept cum se cuvine, nu doar ca o lozincă. Am o voce…

– Îți trebuie talent pentru asta. Presupunem că altfel n-ai fi venit la noi dacă n-aveai voce.

– Am o voce nor-ma-lă…

– Ya, ya, dar aici e concurs de talente.

– Domnilor jurați, eu nu v-am întrerupt pe dum-nea-voas-tră. Haideți să purtăm un dialog civilizat.

– Scuze bitte sorry mika hakkinen, domnule Klaus. Vă ascultăm imnul.

– Înainte de a începe imnul, aș vrea să vă întreb ceva.

– Spuneți.

– Cât timp mai am la dispoziție?

– Herr Klaus, v-am explicat, aveți la dispozițăn 90 de secunde.

– Acum nu mai doresc eu să vi-l recit, din două motive. Dacă-mi permiteți o să vă și explic:

– Vă ascultăm.

– Unu: pentru că in-di-fe-rent cum aș face-o, dum-nea-voas-tră tot o să găsiți un motiv să apăsați pe x-ul acela ca să mă scoateți din cursă. Și doi: mie nu-mi sunt su-fi-ci-en-te nouăzeci de secunde, eu am nevoie de două mandate. La revedere.

============================================================

Am auzit zilele trecute expresia ”mai lasă iohanismele” folosită în sensul de ”nu mai fi așa de corect”. Ați observat ce ușor a devenit să-l asociem cu corectitudinea?

Conform sondajelor, Klaus se bucură de susținerea a 61% dintre români. Eu, unul, vreau să-l văd în etapa viitoare, așa că sper să-i dam trei de da.

foto: Mediafax