[A]m renunţat acum ceva vreme să mai încerc să-mi dau seama ce vrea să spună muzica clasică. Obişnuiam să caut un tipar, ceva, să înţeleg cum funcţionează, să-mi dau seama la ce se gândeşte un compozitor atunci când pune notă după notă într-un mod atât de unic.

N-avea rost. Pierdeam timpul în care ar fi trebuit să mă bucur de liniştea asta frumoasă căutând algoritmi ce nu m-ar fi ajutat cu nimic.

Astea sunt semnalele pe care ar trebui să le transmitem în spaţiu către alte galaxii, vă spun. Biţi cu vioara lui Vivaldi, pianul lui Lipatti şi un document cu-n CV global în care să scrie că suntem mici, proşti şi paşnici, oricum n-ar mai conta dacă l-ar citi în timp ce i-ar asculta pe cei doi.

[L]una aceasta în Bucureşti are loc a XX-a ediţie a Festivalului Enescu, iar eu şi Adrian, la invitaţia Rompetrol, căutăm pasionaţi de muzică clasică printre voi. Voi publica zilnic pe reţelele sociale câte un status pe această temă, iar cele mai interesante reacţii ale melomanilor vor fi premiate cu bilete. Îl aveţi exemplu pe cel de astăzi (ziua 1).

Festivalul Enescu este la ediţia XX şi aduce în ţara noastră crema orchestrelor din întregul glob. Pentru 25 de zile 6 locaţii din Bucureşti vor fi acaparate de dirijori, soprane şi corzi de diferite grosimi, iar România se transformă în capitala culturală a lumii. Spectacole vor mai avea loc şi la Cluj, Sibiu şi Timişoara. Găsiţi detalii despre artişti, program, locaţii şi bilete pe site-ul oficial.

L.E: Ziua 2 , Ziua 3, Ziua 4, Ziua 5