[A]m citit aseară articolul lui Cătălin Tolotan, scris imediat după Rapid – Steaua. Se lăuda atitudinea lui Bourceanu prin care căpitanul Stelei își dorea foarte mult continuarea partidei din Giulești, în pofida evenimentelor din tribune.

Brav jucător, nimic de spus, poate chiar puțin inconștient. Din punctul vostru de vedere e ușor de dat cu părerea.

Poate că n-ați văzut toate imaginile, așa că vă spun eu. S-au arucat scaune, brichete, monede. Pe Reghecampf l-au nimerit c-o pungă cu apă direct în figură. Culmea, pungă aruncată chiar din primul rând, de acolo de unde ar trebui să fie stewarzi.

Majoritatea reacțiilor pe care le văd sunt: Mumu către Mihai Stoica pt că a instigat, bravo către Bourceanu pentru că a continuat, ce atmosferă faină e pe Giulești, bine că n-a câștigat Steaua din nou cu 3-0 pt că n-ar fi fost meritat.

Voi sunteți normali?

Printre altele, am jucat două sezoane la Divizia D. Unul dintre ele când aveam doar 15 ani, deci psihic aproape zero. Meciuri prin toate satele uitate de lume, pe terenuri improvizate tunse doar de animale la păscut, cu rumeguș sau făină albă în loc de var pentru punctul de la 11m.

Zeci, uneori sute de oameni veneau la meciuri. Toți săteni, susținători cu minte scurtă a echipei gazdă. Credeți că erau stewarzi? Vreo modalitate de pază? Venea un singur polițist, și acela rural, depășit de situație.

Se încingeau spiritele de fiecare dată. Fie către arbitru, fie între noi, fără excepție.

Jucătorii săreau la bătaie la arbitri. Spectatorii săreau la bătaie la arbitri. Jucătorii și spectatorii săreau la bătaie laolaltă către oricine susținea ceva împotriva lor.

Am povești de spus despre altercațiile de la Divizia D încât mi-ar trebui un blog separat.

Credeți că ne mai stătea gândul la fotbal în momentele alea, știind că bolovanii erau gata să fie aruncați? E crunt, credeți-mă.

Eram înjurați, amenințați, intimidați mereu. Dacă aceste lucruri trebuiau acceptate, când apăreau flegme și lucruri aruncate în teren se termina cu joaca. De multe ori mi-a fost frică să joc, să pun piciorul cum trebuie la minge, să întru dur, la limita regulamentului, tocmai că să nu am probleme. Ce fotbal e ăsta?

Care ar fi motivul pentru care aceste lucruri ar trebui ignorate sau mușamalizate, așa cum au dorit gazdele aseară? Credeți că așa dispar?

Ce-ar fi trebuit să se întâmple? Să ajungă o petardă să explodeze în fața unuia dintre ei că să-l orbească? O monedă să-i spargă capul? Monica Șeleș din nou?

Fraților, oamenii care fac asta trebuie să ajungă la închisoare. Nu amenzi de 1000 de lei către firma de pază, nu suspendarea terenului. Interdicții de a merge pe stadion pentru restul vieții, cum se întâmplă în Anglia, și închisoare.

Și acolo a trebuit o întâmplare teribilă ca să se ia aceste măsuri. Dar de atunci nu mai intră nimeni în teren, garantat. La noi, deocamdată, se ascund brichete prin buzunare și jucătorii de rezervă ale echipei gazdă bagă sub pături scaune aruncate din tribună.

Nu e MM buricul pământului, nu e Latovlevici vinovat că n-a vrut să mă bată autul din zona periculoasă sau Chiricheș că a îndrăznit să cadă din picioare când l-a lovit o brichetă în nas.

Civilizație ne trebuie. Asprite pedepsele până când vom reuși să mergem pe orice stadion fără nicio teamă. Afară din stadioane cu huliganii și direct la cușcă. Tocmai pentru că s-au închis ochii de prea multe ori s-a ajuns aici.

Haideți să nu mai lăudăm curajoșii care acceptă situația și merg mai departe și să începem să schimbăm situația.

foto: GSP