Mi-e frică -Area 47
[P]robabil că asta e și ideea. Tuturor ne e frică. Unora le dă cu virgulă, alții au ceva să-și dovedească. Mereu mi-a fost frică de lucrurile astea nesăbuite. Când eram mic nu mă urcam în copaci, nu săream garduri, nu mă dadeam peste cap cu scrânciobul din parcul din spatele blocului. Cred c-am pus mâna […]
Mereu mi-a fost frică de lucrurile astea nesăbuite. Când eram mic nu mă urcam în copaci, nu săream garduri, nu mă dadeam peste cap cu scrânciobul din parcul din spatele blocului. Cred c-am pus mâna pe pocnitori de maxim două ori în toată viața și mi-e frică de câini. Albine, șerpi, paianjeni, înălțime.
Se rezumă la durere. Nu am toleranță ridicată la durere, iar orice lucru care mi-ar putea provoca-o îmi stârnește frică.
Am sărit cu parașuta. Am ținut în mână un șarpe lung de doi metri. Am sărit cu coarda de pe un pod de douăzeci și șapte de metri. Am învățat să înot deși numai gândul apei adânci îmi provoca repulsie. Am sărit cu schiurile. Am vorbit în public. Am făcut cățărăți pe stânci înalte.
Nu m-a ajutat cu nimic pe termen lung. Și acum sunt la fel de fricos și aș zăbovi la fel de mult înainte de a mă hotărî s-o fac din nou, dar satisfacția reușitei n-o ia nimeni.
Am făcut paranteza asta lungă pentru a ajunge la o recomandare de dezvoltare personală. Area 47, parcul de aventură din Austria (Tyrol) ce are scris adrenalină peste tot. Da, de dezvoltare personală. Pe lângă distracția care vine odată cu locul, pleci de acolo cu alte limite și cu o recompensă spirituală neprețuită.
Rafting, climbing, blobbing, trambuline, topogane, tiroliene, canoe, peșteri, mountain bike, KTM, petreceri, volei și fotbal pe plajă. E ca o tabără de aventură, numai că mișto. Foarte mișto.
În dupa-amiaza în care am ajuns, câțiva nebuni săreau cu coarda de pe un pod pentru a cădea opt metri în liber și apoi pentru a se balansa alți douăzeci preț de jumătate de minut.
– N-am curaj să fac asta, mi-am zis. Și am continuat să-mi spun involuntar asta până în secunda care m-a găsit la marginea podului, la un pas distanță de săritură.
La plecare, trecând din nou pe sub podul nesăbuiților, încă nu-mi venea să cred că mă urcasem acolo sus de bunăvoie.
Revin și cu dovezi video, frați fricoși, puțină răbdare să aveți.
*Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a V-a, a fos un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.
Foto 1 și 3: Cristi Șutu