Să ne înțelegem din start: Noi, românii, suntem praf cu toții la baschet. Nu e suficient c-am auzit de Ghiță Mureșan, nici că știm ce e un danc. Se scrie dunk.

Suntem o nație de mijlocași de bandă care n-ajung la coș nici urcați pe un dulăpior, așa că baschetul e sportul ăla de care mai auzim pentru că există NBA.

Zilele astea, o parte din Campionatul European de Baschet are loc la Cluj-Napoca pentru că federația face eforturi uriașe. Uriașe. Nu vă imaginați ce mare lucru e să avem un campionat european la noi în țară.

Așa și participăm. Pentru că suntem țară gazdă avem șansa să jucăm contra Spaniei (campioană europeană) sau Croației, echipe care au oameni în NBA, acolo unde joacă adulții.

Minutul 1: Suntem la fel de înalți ca ei și e deja 5-0. Ba nu, 8-2. Ba nu, 8-5. Ba nu, 11-5. Învățăm din asta că la baschet se joacă foarte repede. Cât am scris rândurile astea s-a făcut 11-7.

Minutul 3: Cel mai înalt jucător al nostru își ia un capac de la Mark Gasol. Nu-l știți, e un băiat de joacă la Memphis. O să tot citiți nume dintr-astea de orașe care seamănă cu titluri de manele, să știți că nu-s altceva decât echipe de NBA.

Minutul 6: Este 13-11 pentru Spania, dar băieții noștri joacă bine. Vă zic de pe acum că o să pierdem meciul. Nu contează.

Minutul 8: Conducem Spania cu 19-18 după un coș de 3 puncte marcat de Vlad Moldoveanu. Cu ocazia asta ați aflat și numele celui mai bun jucător român al acestei generații.

Minutul 10: Se termină primul sfert. Cum, deja?!? Înainte să-ți curgă sânge din nas, îți explic că la baschet se joacă 4 sferturi a 10 minute fiecare.

Minutul 16: Aflăm că începând cu sezonul următor, TVR va transmite săptămânal câte un meci din campionatul spaniol de baschet și două din cel italian. Să ne ajute Dumnezeu ca invitatul din studio să nu fie tot Mihai Stoichiță.

Minutul 17: Time-out, moment în care majoretele intră pe teren și fac o coregrafie pe ”Sanie cu zurgălăi”, varianta disco. Of, Cluj-Napoca…

Minutul 19: Comentatorii TVR ne explică pe șleau ce înseamnă acest meci pentru baschetul românesc, citez: ”E ca și cum ai juca la fotbal cu Spania.”

Minutul 20: Spania conduce cu 41-27 la pauză. Trebuie să facem ceva! Să intre Cociș! Adi Popa! Nu jucăm ni… Scuzați-mă. Din obișnuință.

Minutul 23: Mi-am amintit că e al 2-lea campionat european de sport organizat la Cluj-Napoca anul ăsta, după cel de gimnastică. Între timp, la București se tot organizează proteste.

Minutul 28: Sunt deja 30 de puncte diferență. Până și Pițurcă și-ar fi dat demisia. Noroc că nu e cazul, în tribune se fac valuri.

Minutul 30: E momentul în care meciul se mută pe TVR 2, pentru că naționala de fotbal își joacă antepenultima șansă de calificare în Muntenegru la această oră. Spune multe chestia asta, așa-i?

Minutul 32: Au intrat pe teren rezervele echipei Spaniei. Două dintre ele joacă în NBA, una la Barcelona și una la CSKA Moscova.

Minutul 34: Atacul României se termină cu dunk-ul Spaniei. Sunt 42 de puncte diferență.

Minutul 36: Pe TVR e fotbal, pe TVR2 e baschet, pe TVR3 e Festivalul George Enescu.

Minutul 38: Doamne, nu se mai termină odată să pot schimba pe TVR să-l văd pe Valerică Găman la închidere?

Minutul 40: Prim-plan cu Ghiță Mureșan care stă cuminte pe 4 scaune în tribunele Sălii Polivalente și cam asta a fost. 91-50 pentru Spania, dar ce zi frumoasă pentru baschetul românesc.

Bravo, Federația Română de Baschet.