Carte,
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te trezişi la mine-n casă
Într-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-acelaşi veşnic
Şi suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Într-un sfeşnic?

Carte,
Sora mea-nţeleaptă
Şi cuminte,
Spune-mi, cine
Mă sorti frate cu tine
Într-o noapte fără lună,
Când,
Pe-aceeaşi cale dreaptă
Ne treziram împreună,
Mână-n mână,
Ca-ntr-un raft de librărie
Unde numai dracul ştie
Ce te-aşteaptă?

Carte,
Soră de beţie,
De extaz
Şi nebunie
Magică bijuterie
De cuvinte
Şi imagini
Mâzgălite pe hârtie
Cine te-mbrânci spre mine
Să te vinzi fără ruşine,
Ca femeile pe bani?

Carte dragă,
Nu ştiai
Că, oricine-ai fi,
Tu n-ai
Decât trei sute de… pagini
Iar eu,
Trei sute de… ani?

Rânduri pentru carte – Ion Minulescu