[L]-am cunoscut pe Robert Glință la București, cu ocazia primei ediții a Campionatelor Internaționale de Înot din România, competiție care strânge la start 250 de sportivi din peste 10 țări, toți angrenați pentru locuri la Jocurile Olimpice de la Rio.

Are 18 ani și multă pasiune pentru sportul din care își dorește să facă o carieră.

Eu las interviul ăsta aici, să poată fi citit peste ani, când vom avea cu toții o revelație și ne vom da seama că suntem fani de mici ai acestui băiat care începe să rupă normele, după ce a câștigat cam tot ce se putea la juniori.

T: Spune-mi când ai intrat prima oară într-un bazin de înot.

Într-un bazin am venit pe la vreooo… 9 ani, cred că deja împliniți, și inițial am venit la inițiere, să-nvăț să înot, cu un antrenor strict pentru inițiere. Am avut un eveniment neplăcut la mare (râde) și atunci tata a zis: gata, ne oprim să nu te îneci și mergem să… înveți să-noți. Am progresat foarte repede.

În vreo două luni, așa, eram la Pitești și m-a văzut un antrenor care avea o grupă de performanță foarte mare. Îi plăcea cum înot și a zis că mă ia la performanță. Eu foarte încântat atunci, nu știam ce-nseamnă, sincer, performanță. Făceam două antrenamente, sâmbătă și duminică, iar apoi am intrat în pâine, să zic așa, câte un antrenament pe zi, de luni până vineri.

A fost diferit, dar mi-a plăcut. Mereu am avut ambiția de a mă autodepăși, n-am avut niciodată treabă cu alții.

T: Zi-mi ce te-a atras la început? Ce-ți plăcea cel mai mult la înot?

Îmi plăcea concurența. Îmi plăcea foarte mult atmosfera din concursuri și pentru aia abia așteptam antrenamentele; vai, nu mai vine concursul odată? Voiam și să arăt celorlalți cât de bine m-am pregătit și că sunt mai bun și mai bun. Și tot așa.

T: Când a fost primul moment în care ți-ai dat seama că ai putea să faci o carieră din asta?

Mi-am dat seama cred că destul de târziu. Niciodată nu mi-am închipuit că dintr-o medalie națională se poate face carieră în România. Nici acum, sunt mulți campioni naționali aici și la fete și la băieți care au rămas la nivelul ăsta și nu fac nimic în afară.

În 2013, aveam 16 ani, am participat la Festivalul Olimpic al Tineretului European. A fost o olimpiadă de juniori până la 16 ani, vârsta cea mai mare, dar european, unde am reușit să iau o medalie de bronz în proba de 100 metri spate. Și a fost foarte frumos și cu interviuri și super atmosferă! Ca la Olimpiadă, numai că mai micuță.

T: Cum e relația ta cu părinții tăi? Te susțin mult în ceea ce faci?

Da, foarte mult. Mereu încearcă să ajungă la concursuri, peste tot pe unde ajung. Și acum sunt în tribună și mă susțin. Tata e cu pozele. Mă susțin foarte mult, chiar dacă eu am plecat de acasă.

Mă antrenez în Baia Mare și e greu și pentru ei, mai ales pentru mama, dar mă susțin fiindcă știu că asta e ceea ce vreau și numai acolo în Baia Mare pot să fac treabă mai mult decât acasă și mă-nțeleg. Mă susțin din toate punctele de vedere.

T: Cum împaci școala cu sportul de performanță?

Școala am terminat-o, BAC-ul l-am luat cu media 9, fără meditații. (râde) Pot să zic că chiar m-am descurcat bine. Urmează o facultate, probabil în State.  E foarte ușor să plec în State cu sportul. Ei valorifică foarte mult sportul și, în funcție de timpii pe care-i am, pot obține bursă. Și în funcție de examenele care, (explică) sunt două examene în engleză, și în funcție de punctajul ăla, ei pot să-mi asigure bursă 100% sau 80%. Oricum, banii sunt foarte mulți, vreo 50.000 de dolari pe an și nu-mi permit. Și e foarte ok că pot pleca.

T: Cum te face să te simți când reprezinți România la un turneu în afară?

E mândrie, o mândrie pentru mine, îți dai seama. Mai ales dacă este și acoperit în presă.

T: Presa te-ncurcă sau te ajută?

Mă ajută, mă ajută mult, nu e presiune. Când văd pe Facebook că postează lumea sau mai știu eu ce… Mama postează mai mult și la postările comentează și alții. Felicitări și baftă și ținem pumnii și mă simt mult mai bine și e un motiv în plus să nu-i dezamăgesc și pe ei, nu numai pe mine. Profit de asta, îți dai seama.

T: Ce-ți propui în următorii 5 ani de carieră?

Vizez olimpiada din Rio. Pot participa și cu barem B, deja îl am. Însă, sper să ajung la baremul A până în 2016 și acolo sper să fac o figură frumoasă, adică cel puțin o semi-finală, chiar dacă sunt alții mai mari și mai buni.

Niciodată nu m-am gândit în viitorul îndepărtat, o luăm pas cu pas. Europene de seniori și în bazin scurt și în bazin lung unde e mai accesibil un podium acolo. O finală, un podium și deja e bine, apoi vedem.

T: Crezi că se poate transforma educația alternativă din sport într-una mai mainstream în România? 

Nu știu dacă este ambiția necesară, fiindcă… chiar trebuie să renunți la multe, multe aspecte. Adică nu mai ai timp, viața ta socială se cam termină, ai antrenamente dimineață, sâmbătă la 7, de exemplu, nu poți să ieși vineri sau sâmbătă seara în oraș. Antrenamentele sunt grele și dacă nu le faci față, degeaba.

Copiii trebuie să aibă ambiție mare cu sportul ca să continue, ca să facă sport de performanță.

T: Crezi că ține doar de ambiție? De bază materială nu?

Dacă chiar vrei să fii tare în sportul ăsta, nu baza materială te va motiva, ci tu pe tine, să vrei să te autodepășești și să ajungi acolo sus, unde este într-adevăr frumos și o să ai atunci și bază materială, numai să fii puternic și să tragi de tine. Că la început nu e nicio bază materială.

T: Ce ar trebui să știe un părinte care ar vrea să-și dea copilul acum la un sport de performanță?

Că trebuie să-l sprijine foarte mult, fiindcă, dacă e mic, psihicul lui nu e suficient de dezvoltat și el probabil va conștientiza că e greu și va vrea să renunțe. El nu poate, părinții trebuie să-l împingă ușor de la spate. Dacă nu au o bază materială, măcar părinții să-l motiveze cumva.

T: Zi-mi trei gânduri random care-ți trec prin minte în timp ce înoți, dar care nu au legătură cu concursul.

Să nu aibă nicio legătură cu concursul? (râde) Păi… Primul ar fi prietena mea, apoi ar fi mâncare, sincer, chiar mâncare și un somn bun.

T: Ceva ce faci în timpul liber?

În timpul liber îmi place foarte mult să dorm, sincer. Sau să ies să alerg foarte mult, îmi place să mă mișc și să-mi întrețin, nu neapărat forma. Alergarea ajută foarte mult la transferul de gaze și la capacitatea aerobică. Și pentru aia alerg foarte mult. Și cam atâta, na. (râde) Să merg să mă relaxez. Numai de stat, îmi place foarte mult să stau. Când am ocazia chiar profit de timpul liber și mă odihnesc.

=========================================================

Robert Glință

Născut în 1997, legitimat la Clubul CSM Pitești.

A ocupat locul al 7-lea în finala probei de 100 m spate, miercuri, la Jocurile Europene de la Baku(Azerbaidjan), cu timpul de 55 sec 91/100 și locul patru în finala probei de 50 m spate cu timpul de 25 sec 80/100.

La Campionatele de înot ale României (martie) Robert a obținut 8 medalii de aur, una de argint și una de bronz și a ieșit pe locul 3 în clasamentul general pentru cea mai bună performanță (cu 800 de puncte obținute în proba de 100m spate, încheiată cu timpul de 55:93)

Campionatele Balcanice de Înot pentru juniori, desfăşurate la Oradea, în perioada 25-26 aprilie 2015, i-au adus lui Robert 8 medalii, 5 de aur, 3 de argint, precum şi câştigarea trofeului pentru cea mai bună performanţă, la masculin.
Robert Glinţă, sportivul crescut de către Viorel Ciobanu, ar putea participa la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Omul ce l-a crescut şi l-a descoperit pe sportiv a precizat că are toată încrederea în faptul că Robert ar putea ajunge la Olimpiadă.

„Robert este un sportiv extrem de talentat. Vorbim despre un sportiv ce a muncit foarte mult, la fel ca şi Bogdan Scarlat. Cei doi ar putea să formeze viitoarea generaţie de mari campioni ai României în acest sport. Robert are deja îndeplinit baremul B de participare la Olimpiadă, trebuie doar să repete acel timp şi am toată încrederea că poate să facă acest lucru. Sper să facă în continuare concursuri foarte bune pentru a putea ajunge să ne reprezinte cu mândrie la competiţiile importante pe care le vom avea. Ar fi o mare bucurie şi pentru noi să îl vedem participând la Jocurile Olimpice de la Rio“, a declarat Viorel Ciobanu, antrenor în cadrul secţiei de înot de la CSM Piteşti. (ziartop.ro)

“Robert Glință este un sportiv talentat, dar care din păcate nu a reușit să facă ceea ce și-a propus. Mai este puțin pana la JO, primele din cariera lui, sper eu, unde așteptarile sunt foarte mari”, a spus Camelia Potec in emisiunea „Trafic sport”. (29 iunie 2015)

=========================================================

Prima ediție a Campionatelor Internaționale de Înot din România are loc în perioada 8-12 iulie, la bazinul Dinamo, și este susținută de Mercedes-Benz printr-o amplă campanie de comunicare ce include și o serie de clipuri. Intrarea liberă.