Interviu cu Răzvan Doica -Triathlonul de performanță îmi oferă confort psihic pentru că fac ce-mi place
Răzvan Doica, 32 de ani, absolvent al Universității de Ed. Fizică și Sport, a practicat judo timp de 16 ani, iar acum este om de fier.
1. Unde ai copilărit și care este prima ta amintire legată de sport? Cine te-a inspirat?
Am copilărit în Pantelimon, un cartier din București, unde m-am și născut. Primul meu contact cu sportul a fost la vârsta de 8 ani când tata m-a dat la judo la clubul 23 August. Omul care m-a împins către sport și m-a ținut mereu legat de el, a fost tatăl meu. Întotdeauna s-a asigurat că nu pierd niciun antrenament și că nu pierd timpul degeaba și probabil fără asta nu aș fi ajuns aici acum. Aș putea spune că el m-a inspirat să fac sport.
2. Cum ai reușit să îmbini sportul cu școala și care au fost cele mai mari provocări?
A fost relativ ușor pentru că am urmat școli cu program sportiv și asta nu mi-a afectat antrenamentele. Provocări am avut mereu, fie ele accidentări, concursuri pierdute, dar cred că provocarea cea mare a fost când a trebuit să îmi câștig traiul din sport.
3. Când ai realizat că îți dorești să faci performanță în sport ca o meserie?
Când am terminat cu judo-ul, am știut că nu pot sta într-un birou și nu pot face diferite joburi care nu mă solicită fizic. Așa că am luat decizia să mă fac antrenor personal și de acolo a început drumul meu.
Acum am propria sală, 2K Sport House (se citește Doica), un gym boutique unde elevii mei pe lângă antrenamentele de la sală, fac sport și la nivel competițional (participă la maratoane și alte competiții sportive).
În felul acesta eu sunt în permanență în contact cu sportul de masă cât și cu cel de performanță. Faptul că pot să practic triathlonul de performanță îmi oferă un confort psihic, pentru că fac ce îmi place. Cu toate acestea, nu e ușor. Tot timpul e nevoie de sponsori, pentru că e greu să susțin performanța fără ei.
4. Ce ar trebui să știe tinerii care își doresc să urmeze drumul unui triatlonist profesionist?
Sunt mai multe aspecte de care trebuie să țină cont: sacrificii, timpul liber iese din ecuație, pregătirea psihică pentru anduranță, să fie dispus să își împingă corpul peste anumite praguri fizice, și să nu uite că este un sport format din 3 discipline și toate au nevoie de atenție în mod egal.
Și eu încă mai am mult de lucrat și crescut.
Pe lângă toate acestea, cred că un alt sfat pe care pot să îl dau, și în care eu cred mult de tot, este să nu uite să se bucure de fiecare concurs și antrenament. Pentru că la urma urmei, facem asta din plăcere.
5. Ce urmează în cariera ta și care sunt factorii care te ajută cel mai mult?
Urmează să particip în Suedia la Ironman 70.3 Jonkoping ca pregătire pentru primul meu Campionat Mondial de half Ironman din Africa de Sud. Bineînțeles, mă pregătesc pentru clasări și timpi cât mai buni la toate competițiile (triathloane, maratoane etc).
După campionatul mondial din septembrie, urmează pregătirea pentru calificarea la campionatul din 2019. Asta înseamnă multe ore de antrenament și participări la 2-3 competiții half Ironman.
În 2019 îmi doresc și o calificare la campionatul mondial de Full IronMan din Kona, Hawaii. Cel mai mult mă ajută soția, care mă susține și are grijă ca totul să fie ok în viața de zi cu zi și la concursuri, plus elevii mei și colegii de antrenament care mă împing în fiecare zi.
Pentru mine este prima participare la un campionat mondial. Toți concurenții vor fi bine pregătiți. Sunt cei mai buni triathlonisti din lume cei cu care concurez. Pentru asta trebuie să ridic nivelul antrenamentelor și să mă concentrez de 2 ori mai mult pe ce am de făcut. Pe lângă asta, și la nivel emoțional trebuie să fiu mai atent. Nu aș vrea să fiu copleșit de amplitudinea evenimentului.
Legat strict de traseul pe care se va desfășura acest concurs, nu îmi fac griji prea multe. Înotul se desfășoară în Oceanul Indian, traseul de bicicletă este destul de plat (ușor vălurit), asta înseamnă o cursă relativ rapidă. Alergarea se desfășoară aproape de malul mării, vântul sper să nu fie prea puternic. Totuși, până nu ajung acolo, nu pot să spun exact cât de ușor/dificil este traseul. Vremea o să fie un factor important în timpul cursei. Septembrie este prima lună de primăvară în Africa de Sud, pot apărea surprize (ploaie, temperaturi scăzute sau neașteptat de ridicate).
Cred că un alt punct dificil, care nu are legătură cu partea fizică a acestui sport, este partea financiară. Nu este ușor de ajuns în Africa de Sud.
Despre Campionatul Mondial de Half Ironman din Africa de Sud, 2 septembrie 2018
Peste 3000 de sportivi din toată lumea, toți calificați în urma participării la cel puțin un concurs Ironman 70.3, vor concura la acest campionat mondial. În acest an competițional au participat mai mult de 130,000 de sportivi la unul din cele 85 de concursuri pentru a merge mai departe la etapa mondială. Denumirea de 70.3 se referă la suma distanțelor în mile ce trebuie parcurse de către un concurent. Aprox 113 km. Probele sunt: 1.9km înot (1.2 mile), 90 km bicicletă ( 56 mile) și 21.1 km alergare (13.1 mile). Distanțele fiecărei probe reprezintă jumătate din distanță unui Full Ironman 140.6.
Participanții au vârste cuprinse între 18 și 75 de ani și reprezintă peste 70 de țări. Campionatul feminin se desfășoară pe 1 septembrie iar cel masculin pe 2 septembrie.
Timpul necesar terminării unui Half Ironman diferă de la cursă la cursă și poate să fie influențat de factori externi. Acest factori pot fi diferența de nivel, condițiile meteo sau tipul de traseu al fiecărei probe. În funcție de nivelul de pregătire al participanților, cursa poate fi terminată în mai puțin de 4 ore. Timpul limită impus de organizatori este de 8 ore și 30 de minute.