[L]-am cunoscut pe campionul nostru cu câteva săptămâni înainte de la Londra 2012. Era în cantonament cu băieţii care urmau să ne aducă argintul pe echipe.

Modest şi răbdător, ne-a explicat alfabetul scrimei şi apoi ni l-a mai explicat o dată.

La luni bune după l-am întâlnit din nou, la conferinţa de marketing sportiv la care am avut onoarea să particip şi vorbesc. M-a recunoscut, mi-a strâns mâna, iar în scurta discuţie pe care am avut-o a acceptat acest interviu.

1. Care a fost prima ta experienţă cu un sport? 

 Din câte îmi aduc aminte prima experiență cu un sport a fost la grădiniță când am participat la un concurs de triciclete pe care l-am și câștigat. După aceea a fost experiența fotbalului la clubul FCM Brașov și pe urmă a venit  scrima. Vârsta primei competiții a fost cam pe la 5 ani, iar după aceea, din clasa 1 la fotbal până în clasa a 3-a. Apoi scrima. Dar în școală am făcut pentru echipa școlii și handbal și fotbal și atletism și tenis de masă și eram printre primii la toate.

 Dar cel mai important lucru era că toate competițiile erau organizate, aveau un început și un sfârșit organizat și supravegheat, controlat. Majoritatea selecțiilor se făceau în școală.

 2. La ce vârstă ţi-ai dat seama că sportul poate deveni meseria ta şi cum te-a influenţat această schimbare?

Foarte târziu mi-am dat seama că ceea ce fac la sala de scrimă poate fi o meserie. O paranteză: te asigur că este una dintre cele mai frumoase meserii din lume. 

 Cred că aveam cam 15-16 ani și de atunci am încercat să devin cel mai bun. Mai profesionist și mai atent și la ceilalți parteneri, la ceilalți factori care contribuiau la dezvoltarea mea ca sportiv.

 Am învățat să nu renunț, să-mi doresc să fiu primul, să muncesc mai mult decât toți ceilalți, să am grijă de corpul meu, să mă odihnesc, să-mi studiez adversarii, să-i respect, să mă respect pe mine și pe cei care mă ajută, să-mi iubesc țara.

La întâlnirea diaintea olimpiadei l-am întrebat de câte ori a primit oferte pentru a antrena loturile altor ţări, pe sume indiscutabil mult mai mari ca cele puse la dispoziţie de federaţia română.

Pierduse şirul propunerilor, dar n-a dat nicio clipă senzaţia că regretă c-a rămas. Pune suflet în tot ceea ce face pentru România, iar rezultatele se văd.

   3. Care au fost greutăţile apărute odată cu sportul? Cum erau condiţiile de pregătire?

 Pot spune că am avut de suferit pentru că nu aveam ce era mai bun pentru scrimă, (adidași, costum,  mască, sabie, mănușă, lamă, mâner, gardă) dar aveam strictul necesar. În schimb, cadrul în care eram integrat era foarte bine organizat și nu simțeam aceste mici mari inconveniente. Când ești copil nu realizezi aceste lucruri.

 4. Cum te-au influenţat primii antrenori, atât din punct de vedere sportiv, dar şi din cel al personalităţii tale?

 Am avut o personalitate foarte puternică încă de mic. Nu eram ascultător, dar treptat am învățat ce este respectul și mai ales respectul de sine. Ca să fii respectat trebuie să te respecți mai întâi pe tine și ceea ce faci și apoi pe ceilalți. Trebuie să dai ca să primești sau să poți cere ceva.

 De la antrenorii mei am învățat multe, de la fiecare câte ceva, mai ales am învățat ce nu trebuie să fac, lucru care este foarte important. Am avut și antrenori mai în vârstă, dar am lucrat și cu antrenori mai mari decât mine cu doar 5-10 ani.

 Țin minte că o dată am fugit din sala de scrimă pentru că antrenorul ne mai și urechea și ciufulea. Am alergat până am ieșit din stadion și acolo m-am oprit și i-am zis: Nu ai niciun drept asupra mea!

 Alt episod a fost când am vrut să renunț și antrenorul a venit acasă și a vorbit cu părinții, le-a spus că am calități și ar fi păcat să renunț. Mama a fost cea care m-a trimis înapoi la antrenament.

 5. Cum ai împăcat sportul de performanţă cu şcoala?

 A fost foarte greu. Foarte greu. E un subiect delicat acesta, necesită foarte mare atenție și mult ajutor din partea celor implicați în activitatea sportivă. Trebuie creat cadrul logistic pentru a dezvolta și pregătirea școlară, dar și cea sportivă.

  Așa ceva am văzut în Franța, la Paris, unde există ceva de genul Complexul de la Izvorani sau a UNEFS-ului. Peste tot în lumea civilizată sunt asemenea instituții pentru sport.

   6. Te-a mai atras vreun alt sport? Cu ce alte pasiuni ai crescut?

 Sigur că da, am făcut atletism și chiar eram foarte bun la asta. Fotbal, tenis de masă, handbal, dar mi-a plăcut și să merg la pescuit, la vânătoare, să merg pe munte. 

 7. Ce ar trebui să ştie părinţii despre copilăria cu sport de performanţă?

 În copilărie nu se face sport de performanță, cel puțin nu în scrimă. Poate în gimnastică da, dar cred că toți copiii trebuie să îndrăgească sportul să se joace, să capete primele informații, dar totul în joacă și într-un sistem organizat. Procesul de învățare nu trebuie să fie complicat.

 Părinții au un rol foarte important pentru că ei trebuie să-i susțină și să-i încurajeze pe copii să facă sport  pentru a se dezvolta armonios, dar și socio-emoțional. Este foarte foarte important pentru toți copiii ca dezvoltarea lor să vină și pe plan fizic și pe plan psihic, iar sportul contribuie foarte mult la asta.

 8. De ce ar trebui ca orice copil să-şi înceapă viaţa cu sport?

 Pentru dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea psiho-socială, pentru a îndrăgi mișcarea, sportul, pentru dezvoltarea spiritului de competiție, pentru a învăța ce este respectul de sine și respectul față de adversari și multe multe alte deprinderi care sigur îl vor ajuta pe copil în toate perioadele dezvoltării de adolescență până la vârsta a treia.

9. Ce îi sfătuieşti pe părinţii care vor să-şi îndrume copiii spre o carieră sportivă?

 Părinții să sprijine copiii, să-i îndrume către sport, către cultura sportivă, să încerce mai multe discipline sportive până când copilul îndrăgește un sport și până găsește sportul care i se potrivește. Să-și facă timp și pentru copiii lor ,dar și pentru ei, pentru a practica un sport.

 Beneficiile sunt imense și sănătatea este cea mai de preț comoară pe care o avem și de care trebuie să avem grijă. De aici și dictonul „Minte sănătoasă în corp sănătos”.

 Scrima combină cu vârf și îndesat această zicală, iar beneficiile scrimei sunt puncte forte de sprijin pentru orice domeniu de activitate. Așa că, părinți, aduceți copiii la scrimă și veniți și voi! Veți fi sănătoși și frumoși, deștepți și plini de energie pentru a rezolva toate problemele pe care la aveți, vă garantez!