L-am idolatrizat ca jucător. Am început să scriu pe un blog în 2009. În februarie 2010, pe 5 februarie, i-am urat la mulți ani într-un articol. Am repetat figura în februarie 2011 cu un alt articol. Vara trecută l-am cunoscut personal în cadrul unei campanii UNICEF la care am participat împreună.

Pepsi face o treabă excelentă și se implică într-un nou proiect deosebit, sper să nu mă hazardez zicând chiar istoric. Academia de fotbal Gheorghe Hagi (prin Viitorul Constanța) se angajează să formeze un următor 11 al naționalei de fotbal a României.

Dacă știți vreun motiv pentru care acest proiect amplu desfășurat la Constanța nu va funcționa, scrieți-l într-un comentariu. Eu unul cred în acest plan.

Când aţi început fotbalul a fost plăcere. Nu va puneaţi problema de resurse, de echipament, de efort. Când v-aţi dat seama că e mai mai mult de atât?

Era joacă la început. În timpurile mele, jucăm pe stradă, mergeam şi jucăm în curtea şcolii, după aceea am venit la Constanţa. Asta s-a întâmplat la Săcele, acolo unde m-am născut, la Constanţa am venit la vârsta de 8 ani. Şi aici tot pe stradă sau în curtea şcolii jucam, poate mă vedea cineva.

Despre primul dumneavoastră antrenor ce-mi puteţi spune?

M-a influenţat total. E antrenorul care te formează şi care te învaţă tainele fotbalului.

Era ca un al doilea părinte?

Era foarte bun, nu numai cu mine, ci cu toţi copiii. Era o persoană foarte bună la suflet, îl chema nea Iosif Bukossi, era blând, ne cunoştea bine pe fiecare în parte şi ne învăţa bine, să ne exploatăm calităţile pe care le are fiecare.

Cam de la 10 ani am început zi de zi să merg la antrenament.

Când v-aţi dat seama că fotbalul poate să devină o meserie?

Când am venit la Luceafărul, când ne-au chemat. Atunci mi-am dat seama că sunt bun. Eu, practic, atât de mult l-am iubit pe nea Ioji încât n-am lipsit niciodată de la antrenament, nu-mi plăcea să lipsesc. Mergeam în fiecare zi cu orice sacrificiu, dar mergeam.

Cine iubeşte nu cred că poate să zică azi mă duc, mâine nu mă duc. Trebuie să se ducă în fiecare zi pentru că în fiecare zi se învaţă câte ceva.

Părinţii ce ziceau?

Eh, ei voiau la un moment dat şcoală, dar au văzut în mine ceva. Orice părinte oscilează între aceste două lucruri (n.r. talent – şcoală) până când copilul are şansa să debuteze.

Au văzut în mine, uşor-uşor, talentul pe care-l aveam şi de când a venit acea convocare la lotul naţional la 13 ani, o plecare în Franţa la Montague la un turneu şi după-aia Bucureştiul (n.r. Sportul Studențesc), au văzut că am talent şi nu s-au opus. Nici nu puteau să se opună, n-aveau încotro. Îmi plăcea atât de mult încât nu se punea problema.

Ianis şi-a ales singur vocaţia?

Absolut. Nici chiar singur, întotdeauna părintele e în spatele copilului, întotdeauna cu un sfat, cu sprijinul. Pe el tre’ să-l sprijin în tot ce-şi doreşte să facă, dar e important să-şi dorească să facă lucrurile bune, mai ales că pentru sport a venit totul fără nicio problemă. Aşa şi cu Kira, face altceva şi-a luat propria ei carieră.

De ce consideraţi că orice copil ar trebui să-şi înceapă drumul în viaţă cu sport?

Pentru că eşti mai sănătos. Eşti obligat să faci până la 13-14 ani sport, în general volum mult, să fie minim de 2-3 ori pe săptămână. E bine pentru corpul tău, devii mai puternic, mai bun.

Dar personalitatea o influenţează?

Da, sunt factori care influenţează. Trăieşti în colectiv, educaţie, colegi, prieteni, îţi formezi multe lucruri utile. Pledez pentru şi cred că e obligatoriu, băiat sau fată fiind, să facă sport până la cel puţin 13-14 ani.

Ar fi fost omul Gheorghe Hagi diferit dacă nu există sportul în viaţa lui?

Eu sunt format din sport, din fotbal, asta a fost drumul meu şi nu pot să pun altele în calcul. Am o vârstă, nu mai pot pune altele în calcul. La mine e mult în spate, mi-e clar, asta am fost, în formarea mea sportul a contribuit foarte tare, dar şi şcoala a ajutat. Am fost la şcoală, am terminat şcoala, fără şcoală nu se poate. Până la o vârstă, după-aia, când te dedici meseriei, e altceva.

Cum le-aţi împăcat?

Le-am împăcat, ce să fac, tre’ să fii deştept. Mai mult fotbal, la şcoală doar mi-am făcut datoria. La şcoală trebuia să mă duc, să mă comport bine şi să-mi fac datoria, dar clar că energia toată îmi era la fotbal, capul, mintea, toate îmi erau la fotbal pentru că îmi plăcea foarte tare. Am făcut-o şi pe asta, am terminat şi-o facultate, am încercat să le fac, dar nu ca la fotbal, niciodată.

Avem un următor Hagi în academie?

Vom vedea. Obiectivul nostru e să scoatem mulţi, nu unul. Cine va fi el, cum se va numi, nu ştim. Important e să scoatem mulţi copii buni.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=L_iPVecjv7c[/youtube]

Întreaga trecere spre publicitate e făcută prin colaborarea cu Marius Moga, cel care s-a ocupat de imnul Academiei. Există o aplicație interesantă pe Facebook, oricine poate face un beat folosindu-se de sunetele din clipul de mai sus, astfel contribuind la varianta finală.