Cristina Georgiana Vărzaru (37 ani) este una dintre cele mai titrate handbaliste române. Are 4 trofee Champions League în palmaresul ca jucătoare de club, o medalie de argint la Campionatul Mondial și una de bronz la Europenele din 2010, ambele obținute pe aripa dreaptă a echipei naționale a României, probabil cea mai bună reprezentativă pe care o avem la momentul actual în toate sporturile.

Actualmente, pe lângă munca de la CSM București, Cristina este asistentă universitară în cadrul Universității Naționale de Ed. Fizică și Sport din București, post pe care îl ocupă din 2012.

De unde pasiunea pentru handbal într-o familie de profesori din Corabia și care a fost momentul în care ți-ai dat seama că poți face carieră din sport?

Pasiunea pentru handbal s-a născut în timp. Am ajuns să practic handbal, împreună cu surorile mele, pentru că părinţii mei şi-au dorit ca ai lor copii să aibă o ”minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Şi cum handbalul era singură posibilitate în oraşul nostru… *zâmbește*

Mi-am dat seama că am un pic de talent atunci când am fost prima dată convocată la echipa naţională de junioare. A fost şi momentul în care părinţii mei au convocat o şedinţă de familie în care mi-au spus că pot face handbal, atâta timp cât nu neglijez cartea. Aşa a rămas totul stabilit.

Ești profesoară UNEFS. Cum e să lucrezi cu studenții de la sport? Cum arată generațiile care vin din urmă în era online-ului?

M-am întâlnit în această perioadă cu toată pleiada de studenţi. Am întâlnit studenţi care sunt interesaţi de dezvoltarea lor personală şi profesională, studenţi motrici şi mai puţin motrici, studenţi care încearcă să scape uşor, gândindu-se că se vor descurca după. La modul general, aşteptările pe care le-am avut de la aceştia în momentul în care am ajuns în universitate, au fost depăşite.

Personal, cât timp petreci pe internet și cum gestionezi relația cu fanii sportului care vor să-ți fie alături?

În perioada Danemarca, adică între 2005 şi 2012, aveam foarte mult timp liber. Viborgul nu seamănă cu Bucureştiul, clima nu era atât de prietenoasă ca la noi. Astfel că petreceam foarte mult timp acasă, în faţa calculatorului. Am avut şi un blog, o bună perioadă de timp, îmi plăcea mult să scriu, dar am renunţat la asta când m-am întors în ţară. În prezent îmi petrec foarte puţin timp navigând pe internet, iar legătura cu fanii se rezumă la mesajele de pe Facebook.

Sportul românesc este pe pantă ascendentă în ultimii ani, iar tu ai reușit să câștigi Champions League cu o echipă locală, pentru prima oară. Care sunt gândurile tale legate de acest subiect și ce ar trebui făcut pentru ca această pantă să-și continue traiectoria la nivel național?

Nu ştiu cât de ascendentă este panta pe care se află sportul românesc. E foarte adevărat că handbalul, mai ales cel feminin, a avut un an senzaţional, şi la nivel de naţională, şi la nivel de cluburi. Performanţa realizată de CSM Bucureşti a venit foarte repede, având în vedere că suntem la prima participare în Liga Campionilor.

E fantastic ce s-a întâmplat, dar în acelaşi timp poate fi şi foarte periculos. Pentru că s-ar putea crede că e suficient să investeşti, ca să ai pretenţii că rezultatele să apară cât ai bate din palme. În realitate lucrurile nu stau deloc aşa. E nevoie de timp, de continuitate în investiţii, în profesionalismul celor implicaţi, de foarte multă răbdare.

Trebuie să ne bucurăm cu toţii de acest succes care aduce faimă Bucureştiului şi României, dar în acelaşi timp trebuie să ne facem planuri poate de 2 ori mai elaborate, pentru ca această performanţă să se poată repetă cât mai curând posibil.

Numărul de evenimente sportive locale importante a crescut considerabil. Are nevoie Bucureștiul de o nouă Sală Polivalentă?

Nu-mi amintesc să fi fost vreun eveniment pe Arena Naţională, fără că tribunele să fie pline. Nu are legătură numai cu evenimentele organizate acolo, ci ţine şi de calitatea serviciilor oferite de stadion. Sunt convinsă că o sală polivalentă nouă ar aduce mult mai multă lume la meciurile CSM-ului.

Avem nevoie de propriul nostru public, suntem un club relativ nou. Odată cu aducerea trofeului Ligii Campionilor la Bucureşti, le-am oferit un motiv bun să vină în număr cât mai mare la sală, dar suntem în 2016 şi nu cred că e suficient. Trebuie să ne respectăm spectatorii în acelaşi mod în care trebuie să ne respectăm şi sportivii.

foto: CSMBOfficial