la soare era cald de-un nasture în minus
umbra trăgea fermoare antigravitațional
așa că eu mă zbăteam degeaba
când nici natura
nu era decisă
cum să fie

fără literă măcar din cuvântul frazei
nici vreo invenție
de ți-aș fi rostit
să treacă compliment nu era
așa că am tăcut

priveam,
existai
și între tine pauze numite întuneric

până și dumnezeu te-a privit și el
apoi a trecut mai departe, săracul
atât de fericită erai