[D]e când am început să știu de mine am primit responsabilitatea de a face bradul. Tata îl scotea în balcon și îl cioplea cu bărdița până când tulpina era destul de subțire să intre în suportul de metal. Îmi amintesc perfect.

Apoi îl așeza tacticos în colțul sufrageriei, căutând latura cea mai bună care să folosească drept fațadă și mă lăsa în pace. Eu împodobeam după cum mă ducea capul, de cele mai multe ori urât spre foarte urât, dar ce conta.

În casă mirosea a portocale, cozonac, mie îmi fugeau ochii după ciocolată Kinder. Dădeam găuri în batoanele din cutiile de opt și le atârnam în pom și-mi făceam drum din când în când prin zonă pentru un mic desert. Colecționam surprize de la ouă cu sutele, mama începuse la un moment dat să mute din bibelourile din bibliotecă pentru că jucăriile mele erau prea multe și nu mai încăpeau pe un singur raft.

Apoi eu am crescut, ai mei au îmbătrânit, iar efortul de-a cumpăra, desface, tăia, împodobi și mătura după brad a devenit prea obositor pentru noi, așa că mama s-a rezumat la câteva crengi atârnate de perdele și la o vază în mijlocul mesei.

Anul acesta, pentru prima oară după mulți ani, am împodobit din nou un brad, de data asta alături de Alexandra, iubita mea. Deși mi-a readus plăcutul sentiment al copilăriei, pentru acțiunea în sine n-am avut niciun merit. Fiecare glob pe care încercam să-l atârn era redirecționat cu eleganță către o zonă mai potrivită, zicea ea.

Nici măcar un bec din instalație nu s-a ars încât să trebuiască a fi schimbat, nicio tulpină n-a trebuit reajustată, nici n-a fost ieșit din îndemâna ei. Drept dovadă, minunăția de mai jos, capodoperă pe care eu n-aș fi fost în stare s-o fac.

[A]lta era ideea, nu că sunt subjugat de Alexandra, rămâneți concentrați, vă rog. Plăcerea împodobirii bradului n-o sa mai lipsească în niciun an de-acum înainte din familia mea.

Dacă voi n-ați apucat încă să vă puneți pe globuit anul acesta, aflați că, pe 24 decembrie, o puteți face alături de Fuego. Da, ați citit bine. Fuego poate veni la voi acasă să împodobească, mamă, bradul alături de voi.

Întrați pe ve ve ve hai să colindăm punct ro și vă înregistrați cântând o colindă. Puteți primi, prin tragere la sorți, o vizită de la nimeni altul decât Fuego.

Bradul – câteva zeci de lei.
Instalație – aveți deja.
Beteala – foarte ieftin.
Globurile – alte câteva zeci de lei.
Privirea din ochii mamelor voastre când Fuego le va zice ”împodobește, mamă, bradul” – neprețuită.

Colindați!