n.r: Mai în glumă, mai în serios, vorbeam cu Ana Maria Brânză duminică, în timpul turneului, despre un articol pe care ea să-l scrie pe blogul meu, ca pregătire pentru blogul ei care e pe vine. 

A stat alături de noi până seara târziu duminică, plecând în jurul orei 20:00 de la terenuri, în condițiile în care își petrecuse întreaga zi în frig. Am primit textul de mai jos pe mail la ora 23:57 în aceeași seară. Orice comentarii sunt de prisos…

Cu mare onoare, vă prezint primul guest post de pe vreun blog românesc scris de un multiplu campion mondial și european și vice-campion olimpic (facem pariu că-n 2016 tăiem ”vice” de acolo?)

======================================================================

[A]şadar, voi începe povestea legată de Bloggers Open cu sfârşitul. Unii dintre voi știu deja cât de mult vorbesc,  se aplică şi în cazul scrisului. Să ştiţi că VĂ MULŢUMESC! Anul acesta am descoperit oameni minunaţi ca actorii şi alergătorii, m-am îndrăgostit de frumuseţea şi energia lor! Începând de astăzi, sunteţi şi voi lângă ei! Bloggerii sunt oameni faini, AM ZIS!

Totul a pornit de la amicul Toma Nicolau. Acum ceva timp îmi povestea cum vrea el să organizeze un turneu de tenis dedicat bloggerilor. Ştiind că este un tip sportiv, nu m-a mirat deloc. Doar că nu înţelegeam ce legătură am eu.

Mi-a spus că urma să joc un meci demonstrativ. Auzise el că m-am intersectat cu acest sport în copilărie şi probabil a crezut că mă pricep, dar eu puteam, cel mult, să demonstrez cum NU se joacă tenis. Am hotărât să încerc. Ce aveam de pierdut? Evenutal să mă fac de râs, dar asta n-ar fi fost o problemă, mi se întâmplă oricum destul de des…

Zilele trecute, tot amicul în cauză, mă roagă să-mi găsesc o oră în program pentru un antrenament. Deci nu merge aşa oricum, trebuie să te antrenezi că să te faci de râs. Stabilim ziua, ora, îmi trimite şi adresa, totul perfect. Vine ziua cea mare, ajung la locul stabilit, doar că nici urmă de turneu, teren, amic, de nimic. Ceva nu este în regulă.

Îl sun, îmi zice că terenurile sunt în spatele unui teren de fotbal sintetic, până aici totul bine (chiar eram lângă un astfel de teren). Mă uit în stânga, în dreapta, nici urmă de el. Ma gândeam: Cât de orb poţi fi să nu vezi 5 TERENURI DE TENIS?!?

[L]a un moment dat, chiar aşteptam să sară cineva lângă mine şi să-mi spună că sunt la camera ascunsă! Sun din nou, îi descriu ce văd în jur şi elucidăm misterul, greşisem adresa. Norocul meu că m-au ajutat câţiva amici de la orientare turistică… (promit să-mi iau câteva cursuri)

Ajung în cele din urmă la teren cu o mică mică întârziere: O oră. Un fleac… Le cer scuze băieţilor și ne apucăm de treabă.

Cristi, antrenorul care urma să-şi testeze răbdarea din următoarea oră cu mine îmi spune să mă încălzesc. Urmez indicaţiile, dau două ture de teren, câteva exerciţii de braţe şi gata, luăm rachetele şi începem! Îmi explică cum să ţin racheta, cum să lovesc, cum să-mi poziţionez corpul în momentul loviturii şi după 5 minute mă întreabă:

– Tu chiar vorbeşti fără întrerupere?

Aud asta în fiecare zi şi încă n-am învăţat să tac. Trebuie să vă fac cunoștință cu mama, prieteni…

[N]e mai distrăm câteva minute, vorbim cu echipa de la GSP TV şi când să plec, vine propunerea lui Toma:

– Ce ai zice tu să participi la turneu?

În drum spre casă mă tot gândesc… să da, să nu, iarăşi da, dar dacă… O FAC!

Cu o seară înainte, mă întâlnisem cu Alina Dumitru şi îi spusesem despre eveniment. Am văzut o sclipire în ochii ei! Habar nu aveam că îi place acest sport, ba că mai şi joacă de câte ori are ocazia. O întreb dacă vrea să participe. Răspunsul vine prompt, DA. Ea urma să fie invitatul surpriză în meciul demonstrativ, dar pe parcurs s-a hotărât să participe şi la turneu!

Mă gândeam ca nu cumva amabilitatea organizatorilor de a ne primi să fie motiv de supărare pentru celelalte concurente! Eram intruse, dar cunoştinţele noastre despre tenis nu le puteau pune probleme celor care puteau să câştige, așa că ne-au primit cu drag. Vă mulţumim, fetelor!

[S]i uite cum mă trezesc eu duminică de dimineaţă hotărâtă pentru o zi plină de sport! Vremea nu părea să fie prietenoasă, dar nimic nu îmi putea clinti entuziasmul. Ajung la teren însoţită de „cel mai fan”, al meu frate.

Încă din parcare zăresc două fete care se încălzesc de zor. Să nu vă mai spun că arătau şi se mişcau foarte profi. Cu ele urma să-mi măsor forţele? Decid să iau şi spada la mine pentru impresie artistică, poate le sperii.

Nu-mi iese suficient şi sfârșesc prin a pierde primul meci în faţa Andei, cea care avea să fie una dintre finalistele serii (10-4; 10-5). După 15 minute joc, îmi luasem gândul de la trofeu, trofeu pe care, fie vorba între noi, oricum îl puteam câştiga doar prin neprezentarea celorlalte participante…

[U]rmează meciul împotriva Andreei, chiar una dintre organizatoare. Meci pe care l-am câştigat, doar pentru faptul că ea a fost prinsă cu organizarea şi nu a avut timp să se antreneze. Mă calific în finala de consolare (voi reţine această idee şi pentru concursurile de scrimă). Mă bucură doar faptul că mai am un meci de jucat. Deja începe să mă prindă microbul.

Se face ora 17.00 şi apar coechipierii noştri pentru meciul demonstrativ, Liana Ungur şi Max (Dj Project). Ne încălzim împreună, fiind atenţi să nu ne accidentăm involuntar. La cât mă pricep eu, nu-mi ajunge terenul când sunt singură, dar să-l şi împart?

Se fac echipele: Alina-Liana și eu alături de Max. Începem determinaţi, nu avem de gând să lăsăm fetele să ne învingă. Prima mea grijă e poziţionarea în teren (îmi dat mari bătăi de cap), abia apoi mă gândesc să mai lovesc şi mingea, dacă mai ajunge vreuna la mine, pentru că Max acoperă tot terenul şi se descurcă tare bine! Doar că nu poate câştiga de unul singur. Sorry, partenere, dacă jucai singur mai aveai o şansă…

După încă câteva minute de joc, timp în care şi specatorii au fost puşi în pericol de câteva mingi lovite cu „precizie NU”, fetele au câştigat meciul graţie Alinei Dumitru care a şi primit premiul pentru lovitura ”lopăţică”, asta după ce Liana ne-a alergat pe tot terenul cu lovituri extrem de elegante!

Facem poze, zâmbim, mulţumim pentru experienţă şi lăsăm loc profesioniştilor pentru finale!

[B]rânzica se retrage pe un teren secundar pentru a disputa ” finala consolaților”. Un ultim meci dintr-o zi aşa frumoasă având în faţa mea o mare iubitoare de tenis, Lavinia. Câștig, dar deja asta nu mai e important! Draga mea, cu puţin antrenament, anul viitor te vedem în finală! Succes!

Atât la fete, cât şi la băieţi, finalele au fost extrem de disputate şi m-am bucurat să văd oameni aşa implicaţi! Felicitări câştigătorilor şi finaliştilor!

Şi în final, vreau să vă felicit pe toţi pentru faptul că aţi „sacrificat” un weekend pentru a face mişcare! Organizatorilor, aţi făcut o treabă excelentă şi vă felicit!

P.S.- Înainte de competiţie am spus că îmi fac blog dacă câştig cupa, n-a fost momentul acum, dar îi mulţumesc lui Toma Nicolau care s-a oferit să-mi găzduiască povestea pe blogul lui.

Zile cu zâmbet până la Bloggers Open 2014!

Reportajul Dolce Sport de la eveniment poate fi văzut aici.

Bloggers Open 2013 a fost un eveniment organizat de GM Tennis și susținut de Orange, Sony Mobile și Sarto Made to Measure.