Se dau două echipe cu jucători la fel de talentați, timp de pregătire egal, dar cu doi antrenori diferiți. Pe de-o parte un antrenor coleric care instigă la proteste la adresa arbitrajului, de cealaltă un pedagog calm și disciplinat care îndeamnă la răbdare și tactică.

Se pun față în față într-o finală și se așteaptă deznodământul.

Care echipă s-a bucurat mai mult de fotbal?

Care echipă credeți c-a făcut mai multe faulturi?

Care dintre antrenori credeți c-a înțeles despre ce-i vorba?

Care echipă credeți c-a făcut mai multe greșeli individuale?

Părinții jucătorilor cărei echipe au încurajat mai mult?

Am luat parte la finala Cupei Coca-Cola de weekend-ul trecut și totodată la acest scenariu din care nu putea să iasă câștigătoare decât echipa care respectă sportul. Și ce finală a fost!

Pe teren erau sportivi tineri, în elementul lor, în locul unde fac ceea ce fac cel mai bine: joacă fotbal. Pe bancă profesori de sport în momente mai importante ca toate celelalte ore de sport din curtea școlii. Mă uitam în tribună și vedeam părinți emoționați, așa cum erau și ai mei de fiecare dată și mă gândeam farmecul și nedreptatea unei finale: cineva trebuie să piardă.

Colegiul Tehnic Feroviar Mihai I București și Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu Baia Mare au fost cele două licee care au ajuns în vârful grămezii de 493 echipe înscrise. S-a sfârșit 8 la 3, dar începutul sfârșitului a fost atunci când echipa din București a egalat la 1, după o primă repriză au pus cărămidă peste cărămidă, cu răbdare și multă muncă.

Mihai I a jucat atât de frumos încât i-aș fi putut da unui străin de fotbal explicațiile de bază numai arătându-i echipa în tricouri mov. Un mare merit îl are profesorul Valentin Soare (despre care au scris Make și Tunaru), omul pe care l-a observat și aprieciat toată lumea prezentă la finala Cupei Coca Cola.

Mai multe detalii despre competiția care convinge anual 6000 de liceeni să facă sport puteți găsi pe site-ul oficial. Vă las cu o fotografie mai mult decât sugestivă legată de o cupă a liceelor.