[I]nițial, acest articol ar fi trebuit să fie un status general al prezenței în social media a echipelor de fotbal cu pretenții din România, dar situația e foarte tristă spre praf, așa că fac doar o trecere în revistă a conturilor de Twitter. Nu c-ar conta.

Twitter e rețea aia socială mișto care a prins în toate țările, mai puțin România.

Dinamo are două conturi de Twitter. Pe primul, ultima postare e din o mie nouă sute șapte sute și nu menționăm, iar pe celălalt, ceva mai activ (în sensul de nu mort), sunt cinci tweet-uri în ultimele trei luni.

La Steaua e râsu’-plânsu’. Multe conturi, dintre care mi-au atras atenția două. Unul cică ar fi oficial, se cheamă fe ce se be_official și este atât de oficial încât, în dex, la explicația cuvântul oficial, ar trebui pusă o poza asta de mai jos, care este și ultima postare de pe acest cont atât de oficial, ca exemplu de ”nu așa, cretinilor.”

Al doilea cont arată ca un acatist, cu trei tweet-uri din 16 iulie încoace, toate înșirând liste de nume de băieți.

Dacă vă uitați atent, la tweet-ul din josul fotografiei, e trecută echipa ”probabilă”. Voi vă dați seama? Echipa probabilă. Băiatul ăla care a scris tweet-ul este atât de implicat în activitațile clubul, încât el nici nu știe cine o să joace la meciul următor. Zice și el din ce aude pe la secretariat.

De Rapid nici nu încep să vorbesc, săracii nici nu cred c-au internet.

Acum, c-am terminat cu metropola bucureșteană, să trecem la provincie.

Păzea și dați-vă în spate, că și CFR Cluj e pe Twitter. Și nu oricum, ci cu verified account. În termeni românești, verified account înseamnă că suni la Twitter, le spui că ești tu și că vrei să fii pe Twitter și ei zic ”ok, mă, te credem, tu ești, dă-i drumu’ la treabă.” și-ți adaugă o bulină bleu pe pagina de pornire ca să știe lumea e că cont verificat și ca poți avea încredere în ce se scrie pe-acolo.

Asta cu verified account e foarte mișto și rar în România, numai că nu pentru CFR Cluj. De ce? Ultimul tweet e la fel de nou ca trenurile CFR. Link-ul din acel ultim tweet te duce la un articol unde poza featured e un cu băiat care seamănă cu Romeo Surdu. Credeți-mă, absolut nimeni nu vrea să-l vadă pe Romeo Surdu, gagiu care nu mai joacă la CFR Cluj de o gălăgie de ani încoace și care oricum joacă prost dintotdeauna. Cam așa.

Ah, mă scuzați, nu e CFR Cluj, e CFR 1907 Cluj. Poate așa se explică și data ultimului tweet. Apoi a început războiul și au abandonat toți repede stadionul ca să se adăpostească, n-a mai apucat nimeni să posteze.

Eh, și să trecem la Petrolul Ploiești. Dacă trecem de la cele de mai sus la Petrolul din Ploiești, e ca și cum ai trece de la un câine Yorkshire, la un câine *trece tu aici ce nume de rasă de câine vrei, că oricum e mai frumos decât un Yorkshire*. Și un oposum e mai frumos decât un Yorkshire. Yorkshire e câinele ăla mic care tremură. Încontinuu. Toată existența lui e o zgâlțâială.

Petrolul are un cont de Twitter decent care este actualizat constant. Poza de copertă e recentă, îl are pe Mulțescu în mijloc (în condițiile în care e antrenor la Petrolul Ploiești de zece minute încoace).

Link-urile sunt scurtate cu bit.ly, iar din 500 de tweet-uri, aproape 200 dintre ele conțin foto/video. E ok. E un club cu fani mulți și inimoși, oamenii chiar vin la stadion să vadă echipa proprie, nu adversarii (cum fac bucureștenii, acești fini connoisseurs ai sportului cu cu mingiile rotunde. exact așa. mingii. o minge, două mingii. așa zic ei. nu sunt mingi. sunt mingii. mingiiile de fotbal. eu unul nu înțeleg. cum adică mingii? aș vrea să-l întâlnesc pe omul care a zis primul cuvântul ăsta pronunțat așa și să-l mângâi repetat din viteză cu niște crampoane pe buze) ceea ce e bine pentru economia unui club profesionist.

Petrolul mai mișcă ceva, are chiar și un parteneriat cu Opel, iar Opel nu se încurcă cu toți barbarii.  E ok.

Ideea acestui articol, deși îmi propusesem să fie unul laudativ, a venit atunci când Academia Hagi mi-a dat follow pe Twitter, acum câteva zile. Am intrat de curiozitate și-am găsit poze de la antrenamente, interviuri cu jucătorii, chiar și-un stream de unde putea fi urmărită, live, la momentul respectiv, o conferință de presă a clubului. Mișto.

Și mai curios fiind, am intrat și pe pagina lor de Facebook, iar aici, ce să vezi! Am găsit, printre alte informații la fel de ok, poza asta. Priviți.

Am văzut-o și-am realizat o chestie. La Academia Hagi există un băiat care se ocupă de social media. Vedeți? În colțul din stânga-sus al fotografiei sunt scrise trei hashtag-uri. Un cetățean cu carte de muncă pe care scrie Academia Hagi a deschis Paint pe calculator sau ce program a crezut el și-a adaptat o fotografie cu Hagi pentru social media, apoi a urcat-o pe Facebook.

Că n-a folosit nimeni vreodată hashtag-ul #astraViitorul e altă poveste, nu-i în totalitate vina lor, dar acolo măcar se întâmplă ceva. Ceva mișto. Au chiar și televiziune proprie, cum se întâmplă în fotbalul adevărat. Se ivește o strategie pe sub maldărul de mediocritate.

Ce-am vrut să scriu și ce-a ieșit, de fapt. Păcat. Situația e foarte tristă, din toate punctele de vedere, nu doar pe Twitter, ci cu marketing-ul sportiv în general. Important e că, la Steaua, te costă sute bune de lei un bilet la un meci important. Ca să nu mai vorbim de loje sau abonamente. Vedeți-vă de treabă. Merge așa.

Să știți că pregătesc un e-book de social media marketing și PR în sport în România, până la iarnă ar trebui să fie gata. Vorbesc serios.