Am plecat din București cu-n Uber până-n Gara de Nord plină-ochi de oameni care mergeau la mare și-am ajuns la cazarea din Constanța cu-n taxi care n-a pus aparatul.

E la modă chestia asta în Dobrogea de Est, taximetriștii de acolo nu cred în taxe și impozite. Nu-i nimic, în curând vor afla că Pelicanul nu e doar o pasăre care râde și mănâncă pufuleți.

Vineri, 7 iulie:

• pe străzile din preajma portului Tomis oamenii mergeau ca la înviere, cu miile, spre același loc
• a fost ziua în care mi-am dat seama că Neversea va fi pe buzele tuturor. De ce? Coada de întrare la festival începea de undeva de la Amphora, din Vamă
• s-o credeți voi c-am stat trei ore să intru; m-am oprit la o terasă din port și-am mâncat primele Paella din viața mea, apoi rom cu cola și somn

Sâmbătă, 8 iulie

• am ajuns la Neversea în jurul orei 16:00; a durat circa 73 de secunde să trec de intrare, hehe
• muzica era peste tot: din stânga se auzea clasicul bumpț-bumpț, la dreapta era ceva dum-dum-dum-dum, iar un pic mai în fața te întâmpina o criză de epilepsie muzicală numită drum & bass
• ce m-a suprins plăcut cel mai tare: o armată de oameni avea grijă ca locul să fie curat și civilizat: jandarmi, smurd, salubritate, voluntari, fiecare avea ceva de făcut – jos pălăria
• baruri peste tot ca să nu existe cozi (excepție la toaletele fetelor care nu se puteau distra fără un machiaj corespunzător), pufi, șezlonguri, umbrele, costume de baie, selfie-uri
• cafea de la Origo, în cazul în care aveai de completat vreun excel direct de pe telefon
• la zona cu mâncare l-am întâlnit pe Robert, câștigătorul Masterchef, care gătea niște frigărui așa bune încât m-a făcut să-mi promit că nu uit de sport săptămâna ce urmează
• cele mai bune fotografii ale festivalului au fost oferite de Dragoș Asaftei. Pe pagina lui de Facebook vă lămuriți cum se surprinde atmosfera unui weekend la mare

Acum să vorbim un pic despre părinții care și-au adus copiii (sub 12 ani, să zicem) într-un loc plin cu boxe puternice, alcool și promoții la tutun. Să nu vorbim? Mai bine nu vorbim că ne enervăm aiurea.

• sâmbătă, vestea bună și vestea proastă erau una: bătea vântul: fie puteai să te bucuri de un zmeu, fie să ții bine de pălăriuța de hipster
• Delia a fost singurul artist român de pe scena principală. Ținând cont că a strâns mai mulți spectatori ca alte nume de pe afiș scrise cu font-uri mai mari ca al ei, bravo.

Duminică, 9 iulie

• când am plecat la cazare, pe la 3 dimineața, plaja arăta groaznic pentru că, deh, oricâte coșuri de gunoi i-ai pune la dispoziție românului, ambalajul îl frige like it’s hot – eh, ce să vezi, duminică la deschidere totul era curat ca lacrima. organizatorii sunt ardeleni
• excuse me, do you have some rolling paper?;  nu, îmi pare rău, boss
• a fost ziua în care toată lumea s-a înghesuit la jason derulo, un artist de la care știu trei cuvinte: wiggle, wiggle, wiggle
• un alt taximetrist mi-a confirmat că e singurul weekend din istorie în care Constanța e mai aglomerată ca Mamaia
• volei pe plajă, aruncarea chiștocului direct în coș, flyboard, cursuri de DJ, shot-uri viteză, slot machines, zonă de fashion, gif la 360 grade, vizionări de filme îmbrățișați pe pufi, coada la burgeri, check-in-ul pe Facebook, scanarea brățării, doar câteva dintre activitățile alternative din cadrul NeverseaFinalul festivalului ne-a prins puțin triști pe toți, am mai fi stat vreo 25 de ani pe plajă dacă n-ar fi urmat o zi de luni. Dar nu-i stres, venim din nou și la anul.