Ca să fim pe aceeaşi pagină din start, intră aici şi ascultă unul dintre şlagăre şi apoi continuă să citeşti.

Prima dată când am ascultat Electric Fence a fost pe guerrilla. Sunau foarte vestici şi foarte bine nu mi-a trecut prin cap că-s de-ai noştri. Fluieram pe Stressless de zor, dădeam din laba piciorului odată cu Ovidiu de la tobe. După ceva zile o văd pe Anne-Marie entuziasmată că şi-a găsit o trupă rock cărora să le facă PR-ul. Apoi mi-a picat fisa.

Mai trece ceva vreme şi aflu de concertul oficial Electric Fence de la aceeaşi anemari. Tot ea îmi spune că vrea să mulţumească bloggerilor pentru susţinerea trupei printr-un gest simbolic şi mă invită să-mi aleg o piesă pe care s-o cânt cu ei în timpul concertului (nu ştiu ce-a fost în capul fetei).

Eu mai departe de-un karaoke n-am fost niciodată şi cu vocea-s la fel de bun ca DreamTeam-ul reunit pe piesa aia „Ioi, baby” a lu’ Chinezu (adică, exceptându-i pe Make şi Vlad, praf). Am mers la repetiţii miercuri şi vineri, i-am cunoscut pe membrii gardului electric (nişte oameni faini de tot), am chiţcăit pe acolo de zor. Dacă mi-a ieşit sau nu, vedem diseară la concert. Tago Mago, ora 21:00.