Nu ai de multe ori ocazia să cunoști oameni care să-ți rămână tatuați pe creier.

Au trecut ceva ani de la prima mea strângere de mână cu Mugur Pop, un român parcă din alte vremuri. M-a făcut să las laptopul de-o parte cu zilele și să mă întorc la natură fără să-mi promită nici marea, nici sarea, ci doar un Toma mai aproape de adevăr.

Am decis să-i iau acest inteviu ca parte din campania Fii Activ la Orice Vârstă și sper ca rezultatul să acționeze și pentru voi ca un mic ghiont. Îl puteți vedea pe Mugur în clipul de mai jos, după care vă invit să parcurgeți răspunsurile lui și să vi le dați pe ale voastre.

Care sunt lucrurile din care-ţi iei motivaţia zilnică? De ce crezi că oamenii văd stilul tău de viaţă unul îndepărtat şi totuşi atât de familiar?

Filozofic vorbind, din convingerea că fiecare zi îmi hrănește nevoia de prezent.

Altfel, motivația mea zilnică este răsăritul, apa rece, vântul, mișcarea, pădurea și necuvântătoarele din jurul meu.

Nu știu dacă stilul meu de viață e îndepărtat sau nu. Cred doar că oamenii s-au îndepărtat de lucrurile simple care umpleau viața străbunilor.  Și că acestea, fie că recunosc sau nu, le lipsesc.

E o nevoie  profunda de a redescoperi bucuria lucrurilor simple. Mersul pe jos, munca fizica, interacțiunea justă cu animalele (nu pet style), resposabilitatea firească a lucrului bine făcut până la capăt. Apoi, mai cred ca e nevoie de o viață curată în interiorul unor comunități viabile, guvernate de bunul simț, de continuitatea acestor relații, de sentimentul că noi, prin acțiunile noastre, putem face ca lumea din jurul nostru să fie mai bună.

Eu cred și susțin modul ăsta de a trăi. Mulți oameni pe care îi cunosc, își doresc de fapt să trăiască așa. Unora le e frică. Alții prind curaj văzând că e posibil.

Vestea bună e că de la an la an numărul acestora din urmă e tot mai mare.

Descrie-mi reţeta ta (spirituală) care te ajută să te menţii echilibrat şi câteva dintre hop-urile care au apărut de-a lungul drumului.

Merg călare în natură. Trag cu arcul. Mă joc cu câinii, mai ales cu Maya, bracul meu sârmos. Mă uit la nori. Mă uit la stele. Fac exerciții de respirație.

Dar pentru echilibru, cel mai important e să nu mă mint. Cu asta fac față cel mai bine hop-urilor de care mă întrebi.

Au fost momente în care mi-am pierdut încrederea. Au fost momente în care m-am simțit singur. Au fost momente in care am vrut să renunț.

Din fericire există un super remediu. Liniștea interioară. Împăcarea cu tine. Convingerea că ești cea mai bună variantă a ta. Mai ales că e singura.

Facem parte dintr-o societate în care extremele se distanţează şi înmulțesc de la generaţie la generaţie. Găseşti o cauză aici? Cum mergem înainte cu capul sus?

E o societate care și-a pierdut valorile. E un fel de lume cu fundul în sus. E firesc să existe o anume stratificare a societății. Dar și o ierarhie naturală, unanim acceptată și respectată. Asta din urmă lipsește, pentru că nu avem lideri sau modele.

Așa-zișii lideri sunt suținuți de grupuri dubioase și ajung să conducă mai mult din frustrare. N-am vazut de mult un lider care să se impună fără zgomot și care să conducă oamenii spre un orizont luminos. Dar cred că a venit timpul ca regii să devină înțelepți și înțelepții să devină regi.

Capul sus stă dintr-o coloană dreaptă. O coloană dreaptă stă pe niște picioare care calcă ferm, dar elastic. Sigur, contează și privirea. Ea ar trebui să țintească în zare spre o lume mai bună și mai dreaptă pentru toți.

Cât de mult contează activitatea cu care ne umplem timpul? Cum se poate ajunge la starea de spirit a fericirii luate din lucruri simple?

Nu noi umplem timpul. Timpul ne umple pe noi. Iar timpul e un fel de prezent continuu.

Așa că starea de fericire durabilă este de a rămâne în prezent făcând lucruri simple. Proiecția în trecut sau viitor ne îmbolnăvește. Gândul la trecut produce depresie, iar gândul la viitor produce anxietate.

Așa că atunci când mă joc cu câinii sau caii sau uliul sau cu copiii, când stau în hamac în padure sau dorm la foc, trăiesc o mare fericire a prezentului prin lucrurile simple, știind totuși ca simplitatea nu e vreodată simplistă. În rest e bine să ai ceva de lucru.

Povesteşte cititorilor mei despre munca ta cu copii şi animale. Ce ai învăţat de la ei şi merită transmis mai departe?

Îmi place să mă ocup de copii așa cum o făceau persanii. De pe la 5 ani îi învățau să călărească, să tragă cu arcul și să rostească doar adevărul.

Copiii și animalele te învață să trăiești din plin clipa. Asta îi face să fie spontani, amuzanți și plini de viață.

Așa că fie că sunt pe cai sau trag cu arcul, fie că explorăm pădurea din spatele fermei în căutarea misterelor și a fiarelor sălbatice și a plantelor de leac, noi ne distram de minune, convinși că prin joacă ei se dezvoltă cel mai bine, își dezvoltă simțurile și își construiesc noi abilități de adaptare.

Copiii descoperă la noi cum e să înveți să stai în echilibru pe cal și să poți să îl conduci blând, dar ferm. Descoperă că nu e imposibil să ții un uliu pe braț. Să interacționezi cu carpatinii cei uriași nu e periculos câtă vreme înveți să îi respecți pentru ca și ei să te respecte.

Dar noi mai lucram si cu copiii cu nevoi speciale. Si n-o să vorbesc prea mult despre asta. Dar atât spun, ca atunci cand soarta ți-a dat o sanatate de fier, prieteni adevărați și noroc cu carul, trebuie să te apleci generos spre cei care au nevoie de toată puterea și calitățile tale.

Așa că dacă ar fi să transmit ceva mai departe aș spune că oamenii trebuie să își întărească inimile și trupurile pentru a fi generoși și buni. Răutatea și invidia vin din slăbiciune. Compasiunea te face să fii puternic și delicat în același timp. Ferm, dar bland.  Sensibil, dar neînfricat. Cam așa.

În rest, bat 48 în ianuarie. Sunt inginer horticol (sau instructor de echitatie, ghid de turism ecvestru, formator de animatori pentru natură). Sau povestitor.

• Proiectul „Fii activ la orice vârstă!” este implementat de ANOFM în parteneriat cu Rusu & Borţun Consultanţă şi SYSTEM & NETWORK SOLUTIONS, şi este finanțat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013