[D]eși am blogul de mai bine de cinci ani, cred că abia acum, de curând, mi-am dat seama că nu platforma a contat la început, ci pasiunea pentru scris.

Mi-a plăcut scrisul și-am simțit că-l pot face în felul meu.

Mai întâi mi-am făcut un cont de wordpress, o platformă care oferă hosting gratuit celor care vor să pună ceva pe net. Am scris acolo timp de aproape un an și-am început cu fotbalul, mai exact cu poveștile interesante ale anilor dedicați sportului de performanță. Cum era prin vestiare, ce ne mai zicea antrenorul, cantonamentele, momentele de cumpănă. Apoi?

Am povestit despre asta încontinuu și-am răspândit articolele mele pe rețelele sociale, mai ales pe Facebook și Twitter. Lumea citea și ignora. Uneori râdea și ignora. În orice caz, aveam 50 de vizualizări pe săptămână, dar satisfacția personală că prietenilor mei le place ce scriu. În timp, am trecut pe domeniu .ro, cifra a crescut, au apărut oportunități și-odată cu ele și pasiunea mea pentru scris s-a mărit. Apoi?

Am început să editez mai bine, să tastez mai repede, să-mi aleg cuvintele cu mai multă grijă și mai ales să petrec din ce în ce mai puțin timp scriind, cu efectele așteptate din ce în ce mai mari.

Îmi place. Crede-mă. Îmi vine natural.

Vezi? Te-am făcut să citești cele șase cuvinte din paragraful de mai sus și ți-am dat și intonația potrivită.

Și acum tu crezi că eu sunt arogant pentru că zic asta, da’ eu nu-s, numai că așa e tonul textului ăsta, unul de dezvoltare personală.

O să-mi placă să scriu toată viața. Cam asta e concluzia.

Dacă simți măcar un pic că te atrage scrisul, fă-ți un blog sau ceva.

Că și tu ai o chestie pe care o s-o poți face cu plăcere toată viața, numai că poate n-ai găsit-o încă. O fi scrisul?