[P]arcă ieri mă ofticam că doar pe iOS este Instagram, eu având telefon cu Android. Știam doar că-i o aplicație socială pe care urci poze cu mâncare.

Apoi mi-am făcut cont și am încercat marea cu degetul. Prima poză a fost cu, ce altceva, o minge de fotbal. Îmi plăceau filtrele care contrastau imaginea, așa că le forțam la maxim.

Am dat follow prietenilor și m-am uitat cam ciudat la descrierile cu multe #hashtag-uri. Primeam cel mult un like pe poză, și ăla din greșeală, dar nu conta. Mie-mi plăcea să fac poze.

Și-am continuat.

https://instagram.com/p/zFVC4hFZKz

Am găsit apoi câteva conturi de fotografi mai iscusiți și i-am folosit ca inspirație. Primul semnal că sunt dus cu pluta l-am avut când mi-a amorțit un picior stând 3 minute într-o poziție ciudată ca să prind un cadru bun. Al doilea semnal a fost o oportunitate care a apărut, o tabără de fotografie pentru bloggeri. M-am dus.

Toată lumea făcea poze bune, eu înjuram în gând că nu-s în stare.

Am tot încercat, m-am tot uitat în jur. Încercam să fur meserie, să găsesc unghiuri și perspective la care nu se mai gândise nimeni. În continuare nu înțelegeam ce-i cu toate hashtag-urile puse în descriere și mi-am dat seama repede că nu m-ar ajuta cu nimic.

Era sărbătoare când primeam câte-un like de la un cont pe care-l urmăream cu interes. Scoteam telefonul din buzunar din ce în ce mai des, voiam o cameră foto în fiecare călătorie pe care o făceam, le arătam prietenilor fotografiile care mi se păreau cele mai reușite și smulgeam câte un zâmbet ici-colo.

Și-am continuat.

https://instagram.com/p/y-Ci4oFZAM

Încă o tabără de fotografie. Încă una. Îmi plăcea la nebunie să fac poze bune, să mă uit ce aparate și aplicații folosesc alți fotografi din jurul meu. Vedeam locuri noi, începeam să apreciez o arhitectură deosebită, o poezie pe care ți-o poți lua dintr-un peisaj sau dintr-o stare bună a unui portret.

Îmi fotografiam prietenii. Rudele. Străini, pe stradă. Mi-am luat iPhone și-am deschis un nou registru al fotografiei cu telefonul. Am cunoscut până și-o fată pe Instagram, una care mi-a plăcut și pe care am întâlnit-o ulterior, de care m-am îndrăgostit și cu care am avut o relație mișto.

Și-am continuat.

https://instagram.com/p/vnke-1lZBv

Începeam să mă uit în urmă și să șterg fotografiile care nu-mi ziceau nimic. Primeam din ce în ce mai multe aprecieri, iar prietenii îmi dădeau mie telefoanele lor să le fac poze altfel decât selfie-uri. În unele seri, chit că-mi cădeau ochii în gură de somn, stăteam să găsesc câte un cont de Instagram nou pe care să-l urmăresc sau câte o aplicație de editare pe care s-o descarc.

Și-am continuat și continui și acum, moment în care folosesc fotografii cam peste tot, dar mai ales pe blog, dar mai ales cu ajutorul oportunităților pe care blogul mi le-a dat, dar mai ales peste tot.

https://instagram.com/p/so6P96lZG5

Aseară am observat că, dintre cele mai apreciate 10 fotografii de pe contul meu de Instagram, nouă sunt făcute anul ăsta.

Morala n-ar fi că e bine să ai un cont de Instagram, nici că eu sunt vreun fotograf, nici că mă laud (nu fi prost) ci că sunt foarte pasionat de fotografie, deși tot amator.

Așa se traduce ceva care-ți place. Într-o pasiune.

Un bucătar bun e pasionat de gătit. Un croitor bun de fashion. Un șofer bun de mașini și-așa mai departe.

Dacă ai o pasiune, alimenteaz-o. O să-ți aducă satisfacție pe toate planurile, inclusiv profesional.

Îți place să faci ceva, de la sport la artă la scris la tehnică la cultură la traforaj viteză, business sau croitorie? Go for it, măcar câte un pic, iar în timp o să crească odată cu tine, până în momentul în care vei ajunge să câștigi și ceva bani dintr-asta. Dacă vrei.

Dacă nu, nu-i nicio problemă, o să câștigi bani și altfel, probabil stând la birou la un job care nu-ți place, petrecându-ți timpul dintre task-uri citind aberații ca ale mele. Probabil.

Eu, totuși, îți doresc să-ți găsești și alimentezi pasiunea. O să fii mai fericit.