Dezvoltare personală: 5 idei despre 2015
2015 m-a învățat mai multe lucruri ca oricare an de până acum. Am întâlnit o nouă specie de oameni, rechinii, și mă bucur c-am reușit să înot mai repede ca ei. Voi povesti în rândurile ce urmează, pe cât mai scurt mă țin degetele, despre momentele, oamenii, locurile și întâmplările care m-au marcat în bine și […]
2015 m-a învățat mai multe lucruri ca oricare an de până acum. Am întâlnit o nouă specie de oameni, rechinii, și mă bucur c-am reușit să înot mai repede ca ei.
Voi povesti în rândurile ce urmează, pe cât mai scurt mă țin degetele, despre momentele, oamenii, locurile și întâmplările care m-au marcat în bine și rău în ultimele 12 luni:
Simona Halep – Oamenii mari te fac să te simți mic. Am cunoscut-o în prima parte a anului pentru un interviu și am rămas c-o singură chestie: e un om pe care-l poți întâlni la fel de bine în metrou în aglomerația de la 18, la coada de la supermarket sau în trenul spre casă. România are (încă) un super campion.
Decesul bunicii Ica – Mă doare încontinuu. Nu mă pot scutura de pierderea unui asemenea suflet care nu știa să facă rău. Aș vrea să înțelegeți că timpul petrecut cu vârstnicii familiei este incomparabil, să aflați că eu i-am pierdut pe toți patru și să-i țineți pe ai voștri aproape.
Vizita în UAE – Banii sunt o mizerie. Nu-ți garantează nimic, nu te fac un om mai bun, nu îți câștigă drepturi, nu îți cumpără sănătatea. Banii sunt tot ce-i rău pe planeta asta care o ia razna uneori atât de tare încât mă sperie. Aleargă după orice altceva în afară de ei și îți poți promite că satisfacțiile vor fi cel puțin la fel de mari.
#colectiv – Zile la rândul mi-am dat palme după ceafă cu gândul că iau de-a gata din ce mă înconjoară. Tragedia asta a venit ca un pumn la ficat, organ de care nu ne interesează nimic decât atunci când nu-și mai face treaba.
Fotbal – Am umplut calendarul cu cât de multe momente sportive mi-a permis timpul și energia. Fac parte dintr-un club de care m-am atașat, iar asta m-a învățat să rămân la origini și să să nu uit ce-mi place cu adevărat să fac și să fiu. Ție ce-ți place să faci? Du-te. Fă-o.
A fost în anul în care am învățat să comunic și să arunc bagaj. Multe eșecuri, de la micile fleacuri care-mi umpleau sertarele, la oportunități din seria ”cioara de pe gard” și oameni egocentristo-încuiați. Sunt mulți, sunt frustrați și sunt printre noi, îi vedem la televizor sau în trafic, în reclamele la medicamente pentru te-miri-ce, în talk-show-urile cu politicieni și mai ales pe internet.
Spune NU. Investighează, pune întrebări, fă-ți o părere obiectivă și asumă-ți-o mai departe de ideal.
Să ne citim cu bine în 2016, e un an plin de planuri despre care vă voi povesti cât de des pot. Să fiți liberi!
Claudia
Îmi pare rău că e mai mult spre evenimente triste decât vesele, dar probabil că au rostul lor în viață. M-a inspirat mult pasajul cu fotbalul. M-am simțit vinovată că nu fac suficient ceea ce-mi place. Un 2016 minunat, cu mai multe evenimente fericite care să-ți predea lecții de viață.
PS: Cred că ai uitat că tot în 2015 m-ai cunoscut și pe mine, dar nu-i nimic…probabil faci un articol separat. ;)
Toma
O zână nu se uită niciodată. Despre cealaltă nu știu ce să zic…