Despre oameni şi tenis, prin ochii unui expert
N-am să mă opresc niciodată din a-mi ţine aproape oamenii care mă inspiră. Nicu Angelescu a fost instructorul meu de schi în cele 10 zile petrecute la Parâng. Un pedagog la fel de bun ca Laurenţiu, mi-a rămas în suflet şi am ţinut legătura. Am aflat despre el, în primul rând, că are o familie […]
N-am să mă opresc niciodată din a-mi ţine aproape oamenii care mă inspiră. Nicu Angelescu a fost instructorul meu de schi în cele 10 zile petrecute la Parâng. Un pedagog la fel de bun ca Laurenţiu, mi-a rămas în suflet şi am ţinut legătura.
Am aflat despre el, în primul rând, că are o familie frumoasă (când am ajuns acasă de la munte şi l-am găsit pe facebook i-am dat dreptate). Apoi am aflat că este doctorand în educaţie fizică şi sport, lector al cursurilor de perfecţionare din cadrul Federaţiei Române de Tenis şi că a fost preparatorul fizic al lui Victor Hănescu şi al Simonei Halep.
L-am rugat să scrie câteva impresii despre cum s-a văzut BCR Ladies Open prin ochii unui om din inside. A luat situaţia în serios şi, după 44 de ore de muncă și trei tonere de hârtie irosite, mi-a trimis scrisoarea de mai jos.
Toma,
O lege nescrisă a tenisului spune că într-un meci poţi face oricâte greşeli, cu condiţia să nu o faci pe ultima.
Într-un meci spectaculos din sferturile turneului BCR Ladies Open, Simona Halep nu a făcut ultima greşeală şi a câştigat meciul după o luptă plină de suspans în special în finalul ei. Ultimele ghemuri au fost precum o călătorie cu roller-coaster-ul. Când credeam că ştiu cine va câştiga, meciul se intorecea şi redevenea palpitant.
Ca într-un thriller în care personajul negativ revine deşi e împuşcat în zece locuri, Alexandra Cadantu reuşeşte să scoată fiecare minge aparent decisivă a Simonei. Minge în spate, în lateral stânga, în lateral dreapta, lungă, scurtă, ea le scoate. În toată agitaţia asta parcă faţa Simonei rămânea calmă deşi uneori îşi reproşa lucruri, revenirea era rapidă şi vizibilă. Nu mai era fata de acum 2-3 ani care se emoţiona şi scădea uşor intensitatea loviturilor. E mult mai matură şi mai… hmmm, profesionistă (asta o atestă chiar şi interviurile de după meci).
Alexandra, o adevărată Kill Bill în acest turneu, merită toată aprecierea pentru ambiţia ei. A făcut şi ceva inedit, a servit din mână la o minge importantă, după o serie de duble greşeli. A fost OUT. Dar mi-a plăcut această încercare de a schimbă ceva, chiar dacă situaţia era foarte presantă pentru ea. Aş vrea să am şi eu puterea să schimb ceva aşa rapid, să risc enorm, când văd că ceva nu merge în viaţa mea.
O diferenţă pe care am observat-o în timpul meciului este felul în care sportivele expirau aerul după fiecare lovitură, Simona luuung şi energic, Alexandra scurt, nervos şi cumva disperat. La fel erau şi loviturile lor.
În finalul apoteotic Simona salvează două mingi de meci, revine în joc iar în tie-break conduce cu 5-1. Din nou aş fi pus banii pe victoria ei. Dar, surpriză… Alexandra revine până la 6-5 salvând la rândul ei două mingi de meci. E momentul în care suferinzii de inimă au închis televizoarele, gravidele s-au întins în pat, părinţii fetelor din teren au închis ochii, arbitrii au căscat ochii şi Simona a servit.
Un seviciu demn de un toreador care dă lovitura fatală unui taur puternic şi îndărătnic. O lovitură fulgerătoare şi totuşi uşoară, un serviciu aparent în forţă dar de fapt moale, un serviciu extrem de inteligent şi inspirat. Mingea nu sare suficient, Alexandra realizează târziu, se repde să lovească mingea în disperare , cum o făcuse de atâtea ori în aces meci, însă ratează. Mingea se opreşte în fileu, la fel ca şi traseul ei impresionant la acest turneu. Mulţumesc pentru senzaţii şi sentimente, Alexandra şi Simona.
După aşa un spectacol, nu pot urmări direct următorul meci ci am nevoie de o pauză. Încep cu o îngheţată şi o plimbare în zona turneului. Parcă e ceva diferit de restul oraşului, încă nu înţeleg ce, aşa că încep să mă plimb şi să fac fotografii mentale cu locul şi oamenii lui imediat după meci. Ce văd?
- Mulţi oameni zâmbitori (nu toţi, după cum vom vedea mai încolo)
- Agitaţie la cortul sponsorului BCR cu feţe frumoase şi bună dispoziţie
- La terasa restaurantului, Irina Begu, o parte din echipă şi prietenii ei hohotesc de râs din 5 în 5 minute, un râs sănătos, puternic, care parcă mă tentează şi pe mine deşi nu ştiu despre ce e vorba
- Vanilie, fistic, ciocolată, fructe de pădure (pe astea le şi gust, nu doar le văd)
- Pe tatăl Simonei Halep, la fel de tonic şi mult mai relaxat după meci, cu aceeaşi strângere puternică de mână, care îmi aduce aminte că ar trebui să trec din nou pe la sala de forţă (şi pe asta am simţit-o, nu am văzut-o)
- Alexandra Cadantu căzută pe gânduri, ascultând vorbele antrenorului şi ale prietenilor de la o altă masă a aceluiaşi restaurant
- Vechi prieteni de-ai mei, volubili şi zâmbitori. Deşi au trecut peste 5 ani de la ultima noastră întâlnire intrăm imediat în subiect şi găsim rapid lucruri comune
- Cortul în care BCR-ul a amenajat o zonă de joacă pentru copii, unde lucrează un tip foarte amabil cu cercel în sprânceană, care atunci când m-a văzut că fac poze s-a oferit să-mi printeze pe loc câteva, gratuit, la fel ca şi cafeaua pe care mi-o propune. Uluit de atâta amabilitate şi cadouri îmi îndrept privirea spre cortul de vis-a-vis, nu trec 2 secunde şi primesc un mic voucher pentru îngheţată. (Haven on earth!)
- Oficiali foarte… oficiali, ocupaţi şi cumva nemulţumiţi, tensionaţi. Mă mir, pentru că tot acest efort intens de organizare şi turneul ca rezultat al efortului mi se pare un motiv de bucurie. E păcat să nu se bucure şi ei de acest lucru frumos la care au contribuit din plin.
În final, pe alee apare Simona total schimbată, fără echipamentul de tenis, într-o rochie viu colorată şi foarte veselă, aducând încă o notă de prospeţime şi poftă de viaţă în acest context al turneului.
Acum realizez că asta e şi diferenţa mare faţă de oraşul prăfuit şi moleşit, prospeţimea şi pofta de viaţă. Abia apuc să o pup şi să o felicit pe Simona (şi astea le-am făcut nu le-am văzut) că oraşul mă sună pe mobil și vocea lui Toma îmi propune scriu un mic articol despre turneul BCR Ladies Open și eroinele lui. Ce poate fi mai proaspăt și plin de viață decât primul meu articol despre tenis?
Cu drag,
N. Angelescu
”It s no about tennis, it s about you!”
2 Comments for "Despre oameni şi tenis, prin ochii unui expert"