Despre mamaia Ica
[S]-a dus într-un loc mai bun cel mai blând și bun suflet pe care l-am cunoscut. După mulți ultimi ani de Parkinson care au stors viața din ea, bunica mea Ica a plecat pe 8 iulie, 2015, și a închis generația ei a familiei Nicolau la 85 de ani. M-a crescut de când mă știu. […]
După mulți ultimi ani de Parkinson care au stors viața din ea, bunica mea Ica a plecat pe 8 iulie, 2015, și a închis generația ei a familiei Nicolau la 85 de ani.
M-a crescut de când mă știu. Mă primea în casă îndiferent cât de rupți erau pantalonii în genunchi, îmi povestea ororile războiului pe care l-a prins la 14 ani și făcea dulciuri. Mesele de sărbători erau prăpăd, ca oriunde în Moldova.
Mi-a spus mii de poezii și cântece, știa glume în rusă, cânta și dădea tonul petrecerii de fiecare dată.
În ultima perioadă, timp în care comunicarea noastră s-a rezumat la vizite de sărbători și telefoane, mamaia a rămas pozitivă mereu:
– Cum te simți, mamaie?
– Potrivit, măi, băiete. Potrivit. Scrie în buletin.
O fire foarte echilibrată, care-și știa rolul în familie și vorbea cu rost întotdeauna.
Cum nu-s cuvinte suficiente să descriu ce m-a învățat, rezum morala la un dialog simplu, unul avut de curând, într-o seară, la câteva zile înainte de moarte, iar dacă e un bine pe care vi-l vreau, acela ar fi s-aveți familia sănătoasă.
======================================================
Eu și fiul ei (tatăl meu) împărțeam locuri la masă, bunica stătea întinsă pe canapea, la 2 metri distanță.
Purtam o dezbatere interminabilă cu tata, pe-o temă de importanța unei labe de gâscă, iar tonul energic o făcea să pară în contradictoriu.
Bunica rareori își găsea energia să intervină în discuție, de multe ori nici nu reușea să audă vorbele celorlalți, dar, cumva, în acel moment replica i-a picat la țanc.
Ne-a lăsat mai bine de 10 minute, apoi a punctat cu măiestrie de shaolin și ne-a trolat pe amândoi:
*cântat* – Ceee faci în tufiș?
– Mă piș, mă piș, mă piș.
– Ceee faci în copac?
– Mă cac, mă cac, mă cac. *cântat*
– Așa sunteți și voi, măi, băieți. Unul se pișă și celălalt se cacă.
Vedeți voi, n-are ce lacrimă să-mi curgă.
Bunica m-a învățat binele și asta o să duc mai departe.
Dumnezeu, să ai grijă de ea. A fost mare cât un înger.
https://instagram.com/p/5AEvfWFZKB/?taken-by=tomanicolau
tina
condoleante!
Andra
Un gând bun pentru mamaia Ica! Îmi pare rău, Toma, și-ți mulțumesc că m-ai făcut să-mi amintesc de bunica mea.
Robert Serban
Dumnezeu sa o odihnească in pace!