[P]robabil am auzit cu toţii de Eduard Novak abia acum, de când a făcut ceva să merite atenţia noastră, a celor care validăm sau desfiinţăm prin câteva click-uri orice ne trece prin faţa ochilor. Campionul nostru paralimpic e mult mai mult decât ne-a lăsat presa să vedem.

La Webstock a fost aplaudat în picioare chiar de la introducere, iar pe măsura ce cuvintele curgeau din gura sa, toţi cei din sală se lăsau captivaţi fără remediu până când Eduard Novak a hipnotizat audienţa.

Povestea lui Eduard Novak

[D]iscursul său a durat un pic peste 10 minute. Ne-a mărturisit plin de modestie, stânjenit de atenţia care i se acordă că totul a plecat de la educaţie. Tatăl său, căpitan la servici, dar şi acasă, fost sportiv de performanţă, a fost catalizatorul.

Educaţia pentru sport şi disciplină pe care a primit-o Eduart Novak de la tatăl său i-a folosit neîncetat.

Nu sunt convins că aş putea să descriu cu câtă umilinţă a vorbit despre viaţa sa, de la copilărie, primele competiţii, relaţia cu părinţii, accidentul stupid care i-a retezat piciorul, până la medalia de la Londra şi sentimentele lui din acele momente, aşa că vă invit să priviţi discursul. 

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=binDT9R1aGI[/youtube]

A fost interesant să citesc rândurile Bogdanei, ea l-a descris pe bărbatul Eduard Novak, a descris şi s-a declarat motivată de discursul său. A fost interesant să urmăresc sala de la Webstock uitându-se înmărmurită la acest campion.

I-am strâns mâna după conferinţă şi sper că în scurt timp să vă pot oferi şi-un interviu. Eduard Novak a fost destul de amabil să-mi lase o adresă de e-mail la care să ţinem legătura.

Mulţumesc, Cristi Manafu, pentru invitaţia la Webstock şi îi mulţumesc şi lui Piticu. Filmează tot, iar uneori surprinde şi ceva interesant ca discursul de mai sus.