Terenul de fotbal e unul dintre puținele locuri de pe lumea asta unde eu, personal, îmi văd limitele.

Am avut meciuri după care n-am vorbit cu nimeni zile întregi. Am greșit mingi care s-au transformat în goluri luate, uneori copilărește, alteori din prea multă dorință de a face bine.

Am și zburat în unele ocazii, toate cele 90 de minute fiind ”like killing bad guys.”

Am și scris despre cum e să ratezi sau să dai gol, m-am bucurat de multe ori de reușita colectivă în detrimentul uneia personale și, ca mulți alți români, joc în continuare fotbal la fiecare ocazie pe care o am.

Aștia suntem ca nație. Am găsit o planetă de 70 centrimetri care orbitează unde o trimitem, 10 prieteni alături cu care să discutăm despre asta și 11 băieți de partea cealaltă, pe care dacă cumva nu-i dovedim, parcă nu mai simțim universul aliniat. E un sport pe cât de fizic, pe atât al minții, jucat de adulți cu mindset de copii (sau invers) care substituie multe alte nevoi primare umane, pe care-l înțelege toată lumea. Mingea în plasă. Ăsta e fotbalul.

Ne place. Românii se vor uita întotdeauna la fotbal și-și vor susține favoriții necondiționat, până la proba contrarie.

Echipa naţională

Am fost în tribună la meciul de aseară de la București contra Greciei (0-0) și l-am văzut la TV și pe cel din Ungaria, de săptămâna trecută. Să vă povestesc:

În afară de câteva trial-uri în perioada junioratului, singura ocazie în care mi s-a cântat imnul înaintea meciului ca jucător a fost în finala unui turneu pe care l-am jucat în Italia în 2004, reprezentând România prin F.C Ceahlăul Piatra Neamț.

 

De partea cealaltă, Real Zaragoza, o echipă spaniolă care ne dăduse gol cu mult înainte să înceapă meciul, prin simplu fapt că noi auzisem de ei și invers nu.

Va garantez calitatea ședinței tactice și cât și nivelul fizic optim la care eram cu 3 minute înainte de meci, cu toții. Echipa era așezată perfect în teren, cu niciun accidentat. Turam motoarele și nu așteptam decât primul fluier. Gândul că eram la un pas să aducem acasă un trofeu muncit numai noi știind cum ne trecea prin vene vizibil și ne dădea aripi, nu aveam nevoie decât de un fluier de start și 90 de minute de joacă.

Apoi a început imnul României și totul s-a terminat.

Ne treceau prin cap rude, prieteni, iubite, profesori, colegi. 23 de milioane de oameni pe care i-am fi vrut la meci, cât să ridice sabia odată cu noi, și-odată cu asta o responsabilitate enormă în perspectiva unei dezamăgiri. Too much to handle.

Nu-mi explicam unde îmi dispăruseră genunchii. Nu înțelegeam de ce banda stângă nu era niciodată la finalul paselor mele, ca în sute de alte ocazii. Oricât de tare împingeam crampoanele în pământ, spaniolul ăla nenorocit pleca de pe loc mai repede ca mine. O gaură neagră care ne sugea înăuntru.

Am pierdut 2-0 contra unei echipe pe care am fi bătut-o 9 din 10 ocazii și-am fost triști apoi de parcă cineva murise la noi în brațe.

Muzică

Aș vrea să ascultați piesa asta, conține sample-uri ale comentariului lui Cristian Țopescu din meciul contra Argentinei din 94, poate vă reamintiți emoția (la minutul 4:45 vine și golul)

https://soundcloud.com/toma-nicolau/mandy-the-sunsetpeople-our-world-our-people-wc94-edit

Știu că echipa națională joacă mai prost decât suntem obișnuiți. Și mie-mi vine să-l înjur pe Torje uneori. Și eu bat din picior că Sânmărtean nu ne scoate mai des, că n-avem un număr 10, că Hagi s-a retras și că Pițurcă în stânga și-n dreapta. Știu.

E frustrant și mă face să simt ca-n finala din Italia.

În schimb, CRED că ne așteaptă ceva frumos. Cred din tot sufletul. Jucătorii au ajuns la o anumită maturitate, federația e activă, publicul își freacă palmele și urmează Euro 16, apoi World Cup 18, două turnee la care vom fi prezenți datorită conjuncturii, una ciclică.

CRED că echipa va juca bine și ne vom întâlni pe străzi să sărbătorim, îmbrăcați în tricolor. Cred asta și abia aștept următorul meci.

Hai România!

https://instagram.com/p/7Vy7IplZDz/?taken-by=tomanicolau

(P) Bancpost, partener al Federației Române de Fotbal, mi-a oferit opotunitatea de a transmite live, pe Facebook, impresiile mele legate de meciul România – Grecia (0-0), în cadrul unei pagini de eveniment numită #BancpostPentruNațională special creată pentru această ocazie. Puteți parcurge live posting-ul aici.