[A]m primit și eu un pachet de acasă, ca tot provincialul, cu indicații să scot din el tot când ajung acasă și să bag prin cămări sau frigidere. Toate alimentele erau învelite în ziare.

Și cum mintea mea n-are nevoie de multe ca să țopăie, m-a trăznit o idee. Ziarele astea, după ce-s citite, ce se poate întâmplă cu ele? Care-i cel mai bun lucru care se poate întâmpla cu un ziar după ce-i citit și deactualizat?

[I]o, dacă-s fi un ziar, cum mi-ar plăcea să mă sfârșesc?

• Ștergând un geam fie de zgârie-nori, de casă parintească cu livadă sau de cabană de munte cu vedere la cel mai vârf dintre vârfuri?
• Pe-un șantier ca față de masă pentru parizer, muștar, slănină, ceapă și bere rece la pet când discuția e fix despre golul frumos din seara precedentă?
• În mâinile bunicii care învelește borcanele pentru nepoții studenți? Gem? Castraveți? Dulceață? N-aș putea decide.
• Sau poate întins pe-un covor dintr-o cameră lăturalnică, acoperit cu soc sau brad pus la uscat pentru ceaiuri făcute acasă?

De asta nu trebuie să moară print-ul. Nu ne-am descurca fără. Are și el scopul lui.